SCANDAL ÎN SPITAL, MEDICI VERSUS PACIENŢI

Conducerea Spitalului Municipal de Urgenţă Roman a convocat marîi, 15 martie, o conferinţă de presă prin care, în mare, a solicitat pacienţilor şi aparţinătorilor să înţeleagă ceea ce se întâmplă în Spital, inclusiv să nu se „vâneze petele de sânge pe lenjerie” sau să se înţeleagă şi efortul doctorilor de pe urgenţe. Medicii de la Centrul de Primiri Urgenţe (CPU) spun că, inclusiv ei, profesional sau personal, au trecut prin momente critice.

„La CPU se intră în funcţie de prioritate, nu ca la piaţă”

Marţi, 15 martie, conducerea Spitalului Municipal de Urgenţă Roman a organizat o conferinţă de presă ca urmare a opiniilor venite din partea unor pacienţi sau aparţinători vizavi de modul în care cadrele medicale îşi fac treaba.

Prezentă la conferinţa de presă a fost inclusiv doctorul Maria Tălmăcel, de la Centrul de Primiri Urgenţe: „Noi raportăm cazurile către Ministerul Sănătăţii la fiecare 12 ore. În medie, avem în acest interval circa 100 de prezentări, din care 20-30% sunt urgenţe. Din păcate, sunt mulţi bolnavi cronici care vin la CPU şi care, dacă nu sunt într-o stare gravă, ar putea să se adreseze centrelor de permanenţă sau medicului de familie. Romanul are acum mai mulţi medici de urgenţă decât are Bacăul, dar noi nu suntem dirijori de trafic. Respectăm protocoalele, iar cele mai grave cazuri sunt preluate primele. La CPU se intră în funcţie de prioritate, nu ca la piaţă, primul venit – primul servit”.

Culori pentru tipul urgenţei

Conducerea Spitalului spune că a transmit cadrelor medicale, şi nu numai, obligativitatea de a purta un ecuson, dar, în acelaşi timp, spune că există o legislaţie care prevede clar ce boli sau afecţiuni au prioritate: „Codul roşu este pentru resuscitare, critic pentru galben, verde pentru urgent şi codul albastru pentru pacienţii care nu au neapărată prioritate, în cazul în care la CPU este plin. Codul albastru presupune că un pacient trebuie să aştepte 60 de minute, aşa cum spune legea, şi, dacă a trecut ora, abia atunci să aibă o nemulţumire”, a declarat doctor Oana Onu, director medical al Spitalului Roman.

Prioritatea este pacientul, nu lenjeria sau curăţarea toaletelor, mai spune conducerea Spitalului.

„Nu vânaţi petele de sânge de pe cearşafuri!”

Medicul Maria Tălmăcel, medic specialist pe urgenţe, recunoaşte că toată lumea are rude sau are dreptul la viaţă, dar atrage atenţia asupra priorităţilor: „Nu vânaţi petele de sânge de pe cearşafuri! Infirmierii din CPU sunt trimişi, în primul rând, la radiologie sau alte investigaţii cu pacienţii. Apoi îi punem să schimbe lenjeria sau să cureţe toaletele la care unii pacienţi au făcut «mizerie». Nu suntem pe două baricade diferite, interesul nostru este acelaşi. Vrem să ajutăm, încercăm să ne facem treaba, nu e rea voinţă, dar trebuie ca pacienţii să ne înţeleagă şi pe noi”, a mai spus doctor Maria Tălmăcel, de la CPU Roman.

Conducerea unităţi sanitare spune că, de fapt, multe dintre problemele reclamate de pacienţi, aparţinători sau presă nu sunt cunoscute, sau dacă sunt – nu la mod real, pentru că, în principiu, niciunul dintre aceşti „actori” nu atrage atenţia asupra faptelor. Conducerea Spitalului spune că a emis o adresă prin care fiecare angajat trebuie să poarte ecuson, pentru identificare.

De asemenea, se spune în conferinţa de presă de azi că cei care au reclamat pereţii sparţi din CPU trebuie să ştie că „găurile” au fost făcute de pacienţii recalcitranţi, care au dat cu pumnul în pereţii din rigips, iar, ulterior, s-a trecut la refacerea lor.

Managerul unităţii sanitare – doctorul Maria Andrici – spune că şi unii pacienţi vin la CPU, intră în salonul de tratament şi, până când ies, se urcă încălţaţi în pat, iar acest lucru nu ar trebui să fie vina Spitalului, ci a bolnavului, care, deşi este staţionar câteva ore în unitatea medicală, nu are grijă de ceea ce face la acel moment.

„Ne crapă capul…”

La întrebările Ziarului de Roman, medicul Maria Tălmăcel a povestit care au fost şi cele mai cumplite zile petrecute în Spitalul de la Roman ca doctor pe urgenţe: „Profesional, cea mai cumplită zi a fost aceea când mi-a murit o pacientă de 24 de ani, dintr-un accident rutier, pe drumul Roman – Piatra Neamţ. În astfel de situaţii, când nu putem face mai mult, ne crapă capul! Facem tot ce este posibil, dar nu avem de dat zile de la noi! Nu s-a putut face nimic mai mult pentru salvarea ei! Personal, cea mai cumplită zi a fost când eram însărcinată şi a sărit la bătaie un bărbat din etnia rromă, şi pentru că era un caz de urgenţă. Eu îi rog pe pacienţi să meargă mai întâi la centrele de permanenţă dacă nu au o urgenţă, apoi să vină la noi. Îi rog să ne înţeleagă! Nu suntem în tabere opuse, ne dorim binele tuturor”.

Atât conducerea Spitalului, cât şi medicul Maria Tălmăcel, doctor specialist pe urgenţe, au recunoscut că sunt momente în care explicaţiile oferite aparţinătorilor poate nu sunt suficiente sau nu spuse pe cel mai amabil ton, însă medicul de pe urgenţe spune că personalul nu este nici pe departe suficient după cum prevede legea. „În acest moment, pe tura de zi, de 12 ore, sunt doi medici: unul pe CPU, altul care se ocupă de SMURD – noi fiind singura ambulanţă dotată cu sistem de terapie intensivă din cadrul municipiilor care nu sunt reşedinţă de judeţ, 2-3 asistenţi şi 2-3 infirmieri. Conform legii, la 20.000 de prezentări pe CPU – noi avem aproape dublu, adică 38.000 de prezentări în 2015 – ar trebui să avem doi medici pe urgenţe, unul în salonul de tratament, patru asistenţi şi unul pentru salonul de staţionare şi 4 infirmieri, din care 2 pe salon. Asta spune legea, deşi noi avem mai multe solicitări decât ceea ce prevede obligatoriu legea. Noi încercăm să ne facem treaba. Nu este rea voinţă, dar atât putem face acum şi zic eu că o facem bine”, a mai declarat doctorul Maria Tălmăcel.

Conducerea unităţii medicale a mai făcut apel la pacienţi şi aparţinători să nu mai pună presiune pe medicii de la Urgenţe, pentru că personalul este minimal şi încearcă, pe legislaţie, să îşi facă treabă. În acelaşi timp, managerul Spitalului Roman – doctorul Maria Andrici a precizat că se va implica personal în rezolvarea unor probleme, dar, pentru asta, trebuie să i le fie aduse la cunoştinţă, inclusiv prin intermediul secretariatului unităţii.