Virgil Gălăţanu a murit după ce s-a îmbolnăvit de febră tifoidă în India. Împătimit de călătorii, romaşcanul a parcurs peste 400.000 de kilometri şi a străbătut peste 100 de ţări ale lumii, din Europa, Africa de Sud, Asia. Visul lui era să intre în Cartea Recordurilor ca primul om care a ajuns cu bicicleta în toate capitalele lumii.
Romaşcanul Virgil Gălăţanu, cel care a străbătut lumea pe bicicletă, nu-şi mai poate îndeplini visul, acela de a doborî recordul mondial. Vestea morţii sale, la vârsta de 56 de ani, a fost făcută de familia acestuia, joi, 3 octombrie.
„Ultima ţară pe unde a trecut a fost India. Acolo, fratele meu s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. S-a reîntors în ţară şi a fost internat la Spitalul de Urgenţă «Floreasca» din Bucureşti, unde a şi murit”, a spus Mihai Gălăţanu, fratele globe-trotter-ului.
Călătoriile pe bicicletă i-au adus liniştea interioară 
Virgil Gălăţanu a fost un om împlinit. Provine dintr-o familie cu şapte fraţi, din localitatea Gherăeşti. A absolvit o şcoală profesională, apoi liceul. A vrut o carieră militară, dar nu a finalizat Școala de Maiştri Militari pe care o începuse. A lucrat ca diriginte de poştă în unitatea situată în Gara Roman.
„Am fost diriginte de poştă, dar bicicleta este a doua mea natură”, spunea Virgil Gălăţanu.
Și-a părăsit familia şi cei şase copii în anul 1991.
„Tatăl meu a fost o persoană autoritară, închisă, rece. Aveam 15 ani când a plecat de acasă. Probabil că, după divorţ, tata a dorit să-şi găsească liniştea iniţiind aceste călătorii despre care s-a scris în presă”, a spus Claudiu Gălăţanu, fiul globe-trotter-ului.
Primii 5.000 de kilometri au fost parcurşi de Virgil Gălăţanu pe bicicletă, într-un tur al României. A pornit la drum fără bani, fără provizii, doar cu o bicicletă veche şi cu dorinţa de a reuşi.
„Am pornit la drum doar cu bicicleta mea veche, dar am mers cu Dumnezeu înainte. El a fost stâlpul meu”, spunea, în 2004, pentru Ziarul de Roman, Virgil Gălăţanu. Turul Europei l-a făcut în doi ani. A luat la rând Serbia, Croaţia, Slovenia, Italia, Franţa, Spania, Portugalia, Belgia, dar şi statele nordice.
„În statele din nord, oamenii sunt comunicativi şi prietenoşi. Când se întâlnesc cu un globe-trotter, îl ajută, îi dau de mîncare şi sunt atenţi cu el”, povestea Virgil Gălăţanu.
Anul 2009 a fost cel mai greu pentru el.
„În anul 2009 a murit Loredana, fiica lui, la numai 21 de ani, într-un accident de maşină. El era în Hong Kong şi nu a putut veni la înmormântarea ei”, spune fratele lui Virgil Gălăţanu.
A pedalat peste 400.000 de kilometri
Din 2002, Virgil Gălăţanu a pedalat peste 400.000 de kilometri şi a străbătut peste 100 de ţări ale lumii, din Europa, Africa de Sud, Asia. Prost îmbrăcat, flămând şi însetat, de cele mai multe ori, având cerul liber drept acoperiş deasupra capului, Virgil Gălăţanu şi-a purtat toată averea pe bicicletă, de la sacul de dormit şi haine la scule şi roţi de rezervă, de la documente şi fotografii din ţările străbătute la jurnalul de călătorii în care şi-a notat tot ce a văzut: clădiri, curiozităţi, obiceiuri, personalităţi pe care le-a cunoscut. Nu a reuşit să parcurgă Asia decât pe jumătate.
„Nu mai aveam file în paşaport şi a trebuit să mă întorc tocmai din China. Până în 2007, am dat gata trei paşapoarte şi tot atâtea biciclete”, povestea Virgil Gălăţanu.
A avut ocazia să vadă locuri frumoase, natura în toată splendoarea ei, animale ciudate, oameni şi obiceiuri stranii. A plecat cu 20 de dolari pentru a străbate Africa şi nu s-a întors timp de trei ani.
„Am fost în comunităţi africane unde am văzut oameni săraci, care trăiesc în case din frunze, dar sunt foarte omenoşi. În Kenya, am contactat un microb care mi-a distrus corneea la ochiul drept. Am avut şi malarie. Circulam prin Cairo când a dat o maşină peste mine. Am căzut, m-am lovit foarte rău şi am suferit o fractură de şold. M-am operat în ţară, apoi m-am urcat în şaua bicicletei şi mi-am continuat drumul. Am dormit pe străzi, în gări, în deşert, dar şi în hoteluri de lux. Am fost jefuit, dar am primit şi ospitalitate de la băştinaşi. Din rucsac nu mi-a lipsit Biblia şi am simţit că Dumnezeu mă ajută”, povestea Virgil Gălăţanu.
Nu i-a lipsit nici steagul românesc, pe care l-a arborat în fiecare ţară vizitată. Cartea lui de vizită a fost jurnalul de călătorie.
„Cu ajutorul jurnalului, puteam dovedi locurile prin care am trecut. În felul acesta, câştigam încrederea oamenilor care îmi dădeau adăpost şi mâncare”, spunea Virgil Gălăţanu.
Visa de mic copil să călătorească 
Înainte de a pleca în călătorie, Virgil Gălăţanu şi-a dat demisia de la Poştă.
„Salariul era mic, aşa că am ales să plec. După divorţ, am pornit pe alt drum, la care visam de când eram copil. Îmi plăcuse geografia la şcoală şi mă fascinau capitalele şi ţările din orice colţ al lumii. Îmi plăcea să aflu cât mai multe informaţii despre ţări, încât aveam impresia că fusesem acolo”, spunea globe-trotter-ul.
Poşta de la Gara din Roman s-a desfiinţat, iar foştii colegi de muncă s-au împuţinat. Victor Năstasă, lider sindical din cadrul Oficiului Poştal Roman, îşi aminteşte de Virgil Gălăţanu.
„După ce Poşta şi «Telefoanele» s-au separat, Virgil a fost mutat diriginte de poştă la oficiul din localitatea Poienari. Un an am lucrat împreună, deoarece a decis să plece. A lucrat ca mânuitor de valori, un post care nu se atribuia oricui, mai ales în acele vremuri, şi pentru care avea armament în dotare. Era un om responsabil şi îl caracteriza tenacitatea. Atunci când îşi punea ceva în minte, nimic nu-l putea descuraja. Mi-amintesc că, la unitatea poştală de Gară, s-a înfiinţat un oficiu de tranzit, pentru care era necesar să se construiască o boxă de valori. A cerut acceptul şefilor pentru a face această construcţie şi l-a primit. Mi-amintesc că, într-o săptămână, construcţia era gata”, îşi aminteşte Victor Năstasă.
Virgil Gălăţanu a plecat cu bicicleta în lume, după cum singur mărturisea, pentru că era singurul „calmant” la îndemână care mai putea să-i aline durerile sufleteşti. Îşi dorea să ajungă în Oceania şi America. Și mai avea o dorinţă. „Vreau să intru în Cartea Recordurilor ca primul om care a ajuns cu bicicleta în toate capitalele lumii”, spunea Virgil. Ironia sorţii face ca un regret exprimat cu câţiva ani să se împlinească chiar la finalul vieţii. „Cred că sunt românul care a văzut cele mai multe ţări, după Ceauşeascu. Singura diferenţă este că el a călătorit cu avionul, nu cu bicicleta”, spunea Virgil.
Bolnav de febră tifoidă, Virgil Gălăţanu s-a reîntors în ţară cu avionul şi a pierdut lupta cu viaţă, singur, în Spitalul „Floreasca”, joia trecută, pe 26 septembrie. După cum au declarat membrii familiei, pentru că Virgil a contactat această boală, trupul său neînsufleţit urmează a fi incinerat în Bucureşti. (Foto: www.batesaua.ro)







Dumnezeu sa-l odihneasca ! Un om curajos care ar merita omagiat, un caracter puternic care a incercat sa-si depaseasca conditia si chiar a reusit.Trebuie sa fie un exemplu pentru cei care sustin ca suntem limitati de posibilitatile materiale , oamenii au posibiliatati nelimitate depind doar de limitele pe care si le stabilesc.
Dumnezeu sa-l ierte!
Ne puteti spune cand si unde va fi inmormantarea?
Simona draga,spune destul de clar in articol,va fi incinerat la Bucuresti,dar pentru unii ca tine,care se uita doar la poze,este foarte greu de inteles.
Cred ca era mult mai de „bun gust” daca ii raspundea-i in felul urmator ” Simona , in articol scrie ca va fi incinerat la Bucuresti nu v-a avea loc o inmomantare crestina ” si atat.Nu e nevoie sa critici o persoana care probabil nu a citit tot articolul … Cu acest comentariu , ti-ai aratat adevarata personalitate ( arogant , arţăgos , prefacut si cred ca in realitate esti „un nimeni” , care incearca sa fie cineva , „doborand” pe altcineva ) . Noroc sa ai in viata ca fara noroc nu te vad „departe”.
Um om liber! Pur si simplu un om liber in ganduri si simtiri. Bravo lui ca a reusit sa treaca peste toate acele „constrangeri sociale” si sa faca ce multi oameni doar viseaza si merita apreciat pentru asta. Eu sigur il apreciez!
Dumnezeu sa il odihneasca!
A stiut ,dar a si facut ce si-a dorit!Nu oricine este in stare de asa ceva!Pacat ca acum trebuie sa calatoreasca in cer,dar aceasta va fi si cea vesnica si cea din urma calatorie.Sper ca acolo sa fie in Rai,unde se zice ca e frumos!Dumnezeu sa-l ierte!!
o personalitate greu de descifrat !sa te ghidezi dupa DUMNEZEU SI BIBLIE si totusi sa lasi in voia sortii 6 copii cam greu se impaca lucrurile astea!
Dumnezeu sa-l odihneasca!!!Mare pacat ca nu si-a terminat calatoria vietii sale,insa a stiut mereu ca s-a nascut ptr asta si nu s-a lasat intimidat in viata de obstacole.Liber a trait ,bravo lui!Copii se pot mandri si pot invata multe de la un astfel de tata!!!!