HomeEducatieRural

Școli din mediul rural care trag obloanele

Directorii de școli și primarii caută soluții pentru a se încadra în bugetul de salarii. Începând din anul şcolar 2015 – 2016, copiii din satul Poiana Humei vor învăţa la Școala Gimnazială din Solca. 

Pentru a se încadra în cheltuielile de salarizare, unităţile de învăţământ trebuie să-şi verifice schema de personal, având în vedere că, din acest an, sunt interzise rectificările bugetare.

La Școala Gimnazială din Boghicea, de exemplu, ar mai trebui fonduri pentru asigurarea cheltuielilor de salarizare. Pentru a nu renunţa la oameni, conducerea şcolii se gândeşte la câteva măsuri. „Din discuţiile purtate cu doamna director, am aflat că se intenţionează reducerea sporului de izolare. Pentru satul Nistria, de exemplu, sporul de rural este de 80%. Pe vremea când eram directorul şcolii, un învăţător parcurgea pe jos distanţa de la Slobozia la Nistria, dus-întors, în lungime de zece kilometri. Drumurile erau neasfaltate, iar condiţiile din şcoli erau improprii. În condiţiile de atunci, sporul de rural era justificat, dar, în timp, lucrurile s-au schimbat. Transportul cadrelor didactice care îşi desfăşoară activitatea în comună este asigurat, astăzi, până în faţa şcolii. Mai mult, şcolile au fost modernizate şi sunt condiţii ca la oraş. Un cadru didactic care locuieşte în Roman, în zona Favorit, de exemplu, merge mai mult pe jos pentru a ajunge la Școala nr. 8 unde predă, decât cei din comuna Boghicea”, a precizat profesor Eugen Mihai, primarul comunei Boghicea. Măsura de diminuare sau de renunţare la sporul de rural va fi luată în Consiliul de Administraţie al Școlii Gimnaziale din Boghicea.

Altă şcoală, alte probleme. Școala Gimnazială de la Trifeşti trebuie să reducă din personalul auxiliar, vizaţi fiind îngrijitorii. Câţi dintre aceştia vor pleca este dificil de precizat, având în vedere că unitatea şcolară nu se poate dispensa de ei. „Trebuie să analizăm foarte bine situaţia, pentru că, altfel, vom rămâne descoperiţi. În plus, sunt posturi care nu pot fi tăiate din schemă, cum este cel de fochist, omul care trebuie să fie permanent în preajma sistemului de încălzire şi să asigure exploatarea în condiţii de securitate a instalaţiei. Ne-am gândit şi la varianta cuplării claselor, dar aceasta implică niște cheltuieli suplimentare: microbuz şcolar, angajarea unui şofer şi asigurarea cheltuielilor aferente”, a spus profesor Elena Duminică, directorul Școlii Gimnaziale din Trifeşti.

Situaţia este diferită în comuna Oniceni. Conducerea Școlii Gimnaziale spune că există un deficit de trei norme şi jumătate. În plus, începând din anul şcolar 2015 – 2016, copiii din satul Poiana Humei vor învăţa la Școala Gimnazială din Solca. Modificarea a survenit ca urmare a diminuării numărului de copii. În prezent, în Școala Primară din Poiana Humei învaţă zece copii, iar recensământul făcut de oamenii şcolii arată, spune directorul Dan Vîntu, că numărul copiilor descreşte. Transportul copiilor din satul Poiana Humei la şcoala din Solca se va face cu microbuzul şcolar, distanţa dintre cele două sate fiind de 1,5 kilometri.

Construită în 2005, cu fonduri de la Banca Mondială, şcoala din satul Poiana Humei va trage obloanele. Aceeaşi soartă a avut-o şi şcoala din satul Chicerea, comuna Stăniţa, care se află de ani buni în conservare. Ambele şcoli au fost construite prin intermediul programului „Reabilitarea infrastructurii şcolare”, cofinanţat de Guvernul României. Prin acest proiect, 21 de şcoli vechi din judeţul Neamţ, construite din chirpici, au fost demolate şi reconstruite din temelie, valoarea acestora fiind de 50.000 de euro pentru fiecare şcoală.

Închiderea acestor şcoli a rezolvat o problemă, şi anume reducerea cheltuielilor de personal din învăţământ, dar a creat una nouă, în administraţia publică locală, care este nevoită să cheltuiască bani din bugetul local pentru întreţinerea acestor clădiri.

Comentarii

WORDPRESS: 0