HomeRural

Sat bogat, sat sărac

Există sate în județ în care nu a fost construită nicio vilă. Localitățile nu sunt multe, dar reflectă starea de sărăcie din zonă.

 

 

În multe localități din județ, casele reprezintă un mod de a etala nivelul de trai. Cu cât are mai multe camere, balcoane sau detalii arhitectonice, cu atât proprietarul arată că este mai bogat. Uneori, îmbinările de stil fac ca rezultatul final să nu fie unul foarte plăcut privirii, dar acest lucru contează mai puțin. Mesajul transmis: proprietarul are o anumită putere financiară. Iar în localități precum Săbăoani, Gherăești, Tămășeni sau Adjudeni, vilele se înalță falnice, una lângă cealaltă, vorbind, parcă, despre cei plecați în străinătate cu speranța că, într-o zi, vor rămâne acasă.

La polul opus sunt satele fără nicio vilă. Acolo, „bogați” sunt cei care au cu ce să-și întrețină casele, să nu le lase pradă timpului. Este vorba, în general, de localități îmbătrânite, în care timpul trage în jos și oamenii, și clădirile. „Ce sunt acelea vile?! Nu există niciuna, nu avem așa ceva. Anul acesta, am văzut că un tânăr curajos a început construcția unei case cu mansardă. În rest, cine și cu bani să-și facă vilă?”, întreabă, retoric, primarul Augustin Holmanu. Doar clădirea în care funcționează Postul de Poliție mai are un etaj, în sala de sus ținându-se ședințele de Consiliu Local.

Situația stă aproape la fel și la Bozieni. Comuna este, totuși, ceva mai răsărită. „Avem 15 case cu mansardă, dar nu avem niciuna cu etaj și mansardă. Nu au oamenii bani, iar tinerii preferă să locuiască mai aproape de oraș. Anul acesta, am primit fonduri de la Guvern pentru apă și canal și sper ca proiectele acestea, care înseamnă un plus de confort, să atragă tinerii și investitorii în zonă”, a spus primarul Doinel Grumezescu.

În comuna vecină, Oniceni, există chiar și două blocuri. Au fost ridicate înainte de 1989, pentru ca acolo să locuiască specialiștii în agricultură. Sunt și câteva case ceva mai răsărite, care au și o mansardă. În rest, case mai mici sau mai mari, dichisite sau fără pretenții, în funcție de „punga” proprietarilor.

La nivel de sat, ca și la nivel individual, moștenirea contează foarte mult, iar specialiștii spun că este chiar mai greu pentru o comunitate să iasă din sărăcie decât pentru un individ, pentru că depășirea sărăciei comunitare implică acțiuni colective greu de coordonat. De aceea, următorii șapte ani devin cruciali pentru dezvoltarea sau „îngroparea” unor localități, iar atragerea de fonduri nerambursabile reprezintă o condiție importantă pentru a scăpa de sărăcie.

[sam id=”3″ codes=”true”]

Comentarii

WORDPRESS: 3
  • ion 9 ani ago

    trebuie sa existe si in traditie ca sa ai o casa noua si aratoasa.Sunt zone in care nu se pune pret pe asa ceva,casa fiind socotita doar adapost peste noapte ori pentru vreme nefavorabila.Acest minimum de cerinte nu implica cheltuieli deosebite ,acest lucru constatandu-se incepand cu folosirea grotelor, apoi a colibelor,a bordeielor in pamant si apoi a unor 4 pereti de lut pitici de numai un metru si jumatate de la pamint,sa fie acolo,ca sa nu te vada lumea…

  • hanganu roxana 9 ani ago

    Bogatia nu se masoara in etajele vilelor ci in firmitura de paine si cana de apa pe care un om din acele sate fara „etaje” ar putea-o intinde unuia dintre noi in caz de necesitate…Frumusetea satelor romanesti a fost distrusa de cei care ,langa o casuta batraneasca, au ridicat un bloc….

  • xxxxxxxxxxxxxx 9 ani ago

    Bravo Roxana , dar nu toti gandesc ca tine dupa cum spune si cantecul : A FI DOMN NU – I DE MIRARE , A FI OM E LUCRU MARE