Încerc a scrie despre oamenii care au făcut ceva pentru acest oraş. Pentru început – profesorii. Cei care au avut iubirea de oameni în suflet. Cei care şi-au luat – nu inima – ci sufletul lor în braţele deschise. Mulţi dintre ei s-au dus acolo unde pot vorbi doar cu sfinţii despre cele făptuite pe acest pământ.
Ne bucurăm că EI, Oamenii de la Puterea a Treia, mai sunt printre noi. De ce Puterea a Treia? Pentru că: pentru Prima Putere îţi trebuie doar trupul; pentru a Doua Putere ai nevoie de credinţă; pentru a Treia Putere ai nevoie de SUFLET şi DRAGOSTE. Nu vă veseliţi, nici cea de-a Treia Putere nu ajunge întru împlinirea omului. Mai trebuie câte ceva.
Profesoară. Poetă. Mama Pal. Cecilia Bănică Pal.
Prea multă filosofie într-o cupă plină de sentimente. A fost unul dintre destinele profesoarei. Domnia Sa, Majestate – nu a Limbii şi Literaturii Române – ci a dragostei faţă de oameni, a trăit treizeci de ani de amurguri pentru a sădi, cu grijă şi, de ce nu, milă, un strop de cultură în sufletele dispuse, la vârsta în care se zbăteau cu grijile vieţii. Grea treabă, între Sadoveanu şi Eminescu se afla plodul celei care striga de pe macara către Mama Pal, în timp ce lua în fiare ţevile înroşite: „Tovarăşa dirigintă! ” Voia, doar, să o salute şi să arate de unde vine în amurg la liceu, ca să mai prindă şi ea ceva educaţie şi cultură. Aşa era limbajul vremurilor. Tovarăşa dirigintă îşi vedea de treaba ei cu sufletul şi îi vizita prin întreprinderi ca să le caute sufletele. Era parteneră cu elevii ei, unii cu barbă şi mustăţi, altele cu unul sau doi copii care plângeau acasă după sân.
„Sufletul meu este o carte nescrisă / Frumoasa lui slova nu-i încă rostită”
Doamna profesoară, Doamna unor patru volume de poezii, are acele ascunse sentimente în cupa de suflet. Inepuizabilele poezii, aşa se cheamă una dintre stările dintre somn si veghe, dintre binefăcătorul oniric şi cruda realitate a preţului la roşii sau leuştean.
De altfel, Mama Pal mărturiseşte, cu sinceritatea-i caracteristică, un je ne sais quoi, nu vrea să îl numească regret, că a avut de-a face cu o luptă destul de grea: aceea între frumuseţea ei interioară, dată genetic şi desăvârşită de educaţie, şi dura realitate. A fost săracă, material, degeaba a strigat după ea scriitorul Eusebiu Camilar pe peronul staţiei Paşcani: „Haide, fato, la Școala de Scriitori!” Bani nu avea, aşa că a rămas, oarecum tristă, pe peronul moldovenesc. A doua zi, încă nu era amurg, era la Cozmeşti, să le povestească ochilor curioşi, pe care i-a iubit vreme de 42 de ani de dăscălie, ce mai face Zmeul Zmeilor, Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana. Și care este diferenţa dintre subiect – draga mea fiind subiectul – şi predicat – a iubi, iubire.
Cu toate că a executat comenzile vieţii – a se vedea al patrulea volum de poezii, în curs de publicare -, Mama Pal nu a pregetat nicio secundă să le spună învăţăceilor că LITERATURA nu se învaţă, ci se asimilează, se absoabe, întru împlinirea culturii.
Sărut mâna, Doamna Noastră.
(Ioan Creţu)
[sam id=”3″ codes=”true”]
De ce saraca?…este imaginea de care are nevoie orice poet?adica numai in saracie se nasc oamenii deosebiti?…o felicit pe distinsa doamna…dar nu avea nevoie de aceste zorzoane…!
,,Zorzoane,, măi băiete sunt acele expresii folosite în discursurile politice atât de folosite astăzi, (ca să îți dau un exemplu). În cazul de față sunt niște cuvinte de laudă și apreciere la adresa unei persoane, care a modelat niște suflete și niște caractere în decursul carierei sale. Unul ca tine, care judecă doar după forma și nu după fond, se cunoaște că nu face parte din cei care au avut parte de o educație și o cultură deosebită. Și să știi că DA, oamenii deosebiți în general, nu se nasc în familii pline de averi materiale. Ei trebuie să muncească din greu și cu sacrificii ca să poată realiza ceva în viață. Le mai trebuie și dăruire de sine, neașteptând beneficii materiale pt asta. De aceea, după cum vezi, sunt din ce în ce mai puțini astfel de oameni în ziua de astăzi.
Și mai zi-mi tu Nicule, câți oameni cu bani din ziua de azi sunt întradevăr preocupați de partea sensibilă, sufletească a omului ? Când ai bani, sau te naști într-o familie bogată, ești muuult mai puțin (sau deloc) interesat de îmbogățirea sufletului și spiritului. Crezi că totul ți se cuvine și treci PESTE adevăratele probleme existențiale. Zi că nu-i așa….