Profesorul Emanoil Mihăilescu (foto) a primit o diplomă de excelență pentru cei 30 de ani dedicați fizicii și elevilor. Poreclit „Moleculă”, profesorul Mihăilescu și-a câștigat reputația de profesor sever și corect.
Profesorul de fizică Emanoil Mihăilescu a primit, cu prilejul „Zilelor municipiului Roman”, o diplomă de excelență pentru cei 30 de ani de profesionalism și pasiune dedicați elevilor și fizicii. 30 de ani petrecuți doar în „Roman-Vodă”, în care i-au trecut prin mână mulți dintre viitorii ingineri, medici sau profesori și în care a proiectat laboratorul de fizică din corpul B al colegiului. Zeci de ani, a face fizica cu „Moleculă”, așa cum îi spuneau elevii – porecla transformându-se, cu timpul, în renume -, reprezenta o mare încercare pentru orice elev romanvodist. Pentru că profesorul Mihăilescu cerea ca elevii să participe „cu cotă egală” în echipa profesor – elev și să răspundă muncii și pasiunii profesorului tot cu muncă și cu pasiune.
„Am ținut întotdeauna la rigoarea științifică, am muncit cu profesionalism și am încercat să-i formez pe elevi să fie responsabili. Niciodată nu am putut suporta leneșii. Eu am muncit foarte mult în viață și știu că, fără muncă, nu o să ajungi niciodată acolo unde dorești. M-am născut într-o familie săracă, din Oltenia, în comuna Risipiți, pe care, mai apoi, comuniștii au numit-o Unirea. Tatăl meu nu a avut bani să mă dea la liceu. Era un lux, pe care puțini și-l puteau permite atunci. Am făcut, întâi, școala profesională, am muncit în fabrică doi ani, abia după aceea am putut merge la facultate”, povestește profesorul Mihăilescu.
A lăsat corigentă fata primului secretar
Proaspăt ajuns în inima Moldovei, cu repartiție de la Facultatea de Fizică din București, profesorul Mihăilescu și-a construit repede reputația de om corect și intransigent, de „oltean încăpățânat”. A simțit-o pe pielea ei și fata unui prim-secretar de partid. „S-a întâmplat cu mulți ani în urmă, eram la începutul carierei. Am lăsat corigentă fata primului secretar. La celelalte obiecte avea numai note de nouă și zece. La fizică nu știa nimic”, își amintește profesorul Mihăilescu. Intransigența l-a costat destul de scump. „Imediat după aceea, am fost repartizat să predau la seral. Oficial, mi s-a spus că elevii de la seral, având în vedere că și muncesc, au nevoie de cei mai buni profesori. Neoficial, știam de la ce mi se trage, mai ales că se făcuseră multe intervenții ca să-i dau o medie mai mare”, spune profesorul Emanoil Mihăilescu.
Profesorul Mihăilescu recunoaște că a trăit toată viața pentru fizică. I-au rămas în urmă sute de elevi foarte bine pregătiți, cu premii la concursuri și olimpiade, printre ei regăsindu-se profesori de fizică care predau, astăzi, în școlile și liceele romașcane și mulți dintre medicii care au avut probă de fizică la admiterea la medicină, mii de probleme rezolvate, așezate pe capitole – care, astăzi, odihnesc pe șifonier -, și o imensă bibliotecă de specialitate. „Toate acestea le voi dona bibliotecii Colegiului Național «Roman-Vodă». Tot ceea ce este adunat aici reprezintă știință. Este adevărat că știința progresează, că mereu apar noutăți și că tinerii nu prea sunt tentați să pună preț pe lucrurile vechi. Dar asta nu înseamnă că tot ceea ce este vechi trebuie să ajungă la gunoi”, spune profesorul Mihăilescu.
Numele cunoscutului profesor de fizică este legat și de construirea laboratorului de fizică de la corpul B al Colegiului Național „Roman-Vodă”. „Eu am făcut schița acestui laborator, în formă de amfiteatru. Mi-am petrecut o vară întreagă lângă constructori, ca să fiu sigur că iese așa cum trebuie. De fapt, cea mai mare parte a vieții de profesor mi-am petrecut-o în laborator. Au fost ierni după ierni în laboratorul de la subsol din corpul A, în care făceam ore cu paltonul pe mine și elevii scriau cu mănușile pe mâini”, își amintește profesorul.
Fan Universitatea Craiova
Deși este pensionat din 1990, profesorul Mihăilescu nu a renunțat să rezolve probleme. „Mereu mă căutau copiii unor cunoștințe să-i ajut la fizică. Am renunțat doar de câțiva ani, de când boala de care sufăr mă face să mă mișc cu greutate. Plătesc tributul anilor petrecuți în laboratorul friguros”, spune profesorul Mihăilescu.
Nu a renunțat la cea de-a doua mare pasiune a sa, fotbalul, chiar dacă, acum, se limitează să urmărească clasamente și să răsfoiască albumele cu tăieturi din ziare, cu referire la „meciuri tari”, adunate din tinerețe. „Chiar dacă am plecat de atâția ani din Oltenia, am rămas suporter al Universității Craiova. Elevii mei știau asta. Când bătea Craiova, găseam rezultatul meciului scris pe tablă când intram în clasă. Când lua bătaie, era liniște mormânt”, își amintește, zâmbind, profesorul Emanoil Mihăilescu.
[sam id=”3″ codes=”true”]
Comentarii
SĂ NE TRĂIȚI MULȚI ANI , DOMNULE PROFESOR! AȚI FOST PENTRU NOI UN ADEVĂRAT PĂRINTE SPIRITUAL!!
DOMNULE PROFESOR VĂ DORIM SĂNATATE SI MULȚI ANI FERICIȚI !
PENTRU O INTREAGĂ PLEIADĂ DE PROFESORI SUNTEȚI UN EXEMPLU DE CONDUITĂ MORALĂ ȘI PROFESIONALĂ.
SĂ NE TRĂIȚI !
Un omagiu si-un respect profund celui care m-a facut sa-mi placa fizica si mai mult ,ii doresc multa sanatate si numai bucurii .
DOMNULE PROFESOR ,VA MULTUMESC PENTRU TOT EFORTUL D-VOASTRA DE A NE INVATA FIZICA DE A NE PREGATI PENTRU EXAMENE ,PENTRU TALENTUL D-VOASTRA DIDACTIC MAGIC ,PENTRU CARISMA D-VOASTRA SI PASIUNEA PE CARE NE-ATI INSUFLAT-O PENTRU FIZICA .
VA MULTUMESC PENTRU EDUCATIA PE CARE MA MANDRESC CA AM PRIMIT-O ,PENTRU GRIJA
D-VOASTRA PARINTEASCA CU CARE NE-ATI INDRUMAT CA DIRIGINTE TIMP DE 4 ANI,VA DATORESC MULT DIN SUNT CEEA CE SUNT ASTAZI .
MULTA SANATATE ,TOT RESPECTUL SI ADMIRATIA .
OTILIA CRISTINA LAZA