Prima paginăEducatie

Profesorul Ioan Ciprian Moise s-a întors la rădăcini

Dimensiune text

După 11 ani de activitate în Spania, profesorul Ciprian Moise îşi foloseşte experienţa la Liceul cu Program Sportiv Roman, pentru a forma viitori sportivi de performanţă.

Ioan Ciprian Moise are 40 de ani şi o mare pasiune pentru handbal. De un an este profesor de educaţie fizică şi sport la Liceul cu Program Sportiv din Roman, instituţie şcolară pe care o cunoaşte „ca în palmă”. A început „în joacă” handbalul, cu regretatul profesor Dan Moisii şi cu profesorul Petru Ghervan, actualmente decanul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Suceava.

„Am venit la Liceul cu Program Sportiv în clasa a VI-a. Eram foarte indisciplinat. Aveam un surplus de energie care trebuia consumat într-un mod organizat. Sportul educă, disciplinează şi te formează. După asta s-au luat părinţii mei când au decis că energia pe care o aveam trebuie canalizată spre ceva constructiv. Cei doi profesori de care am amintit, dar şi profesorul Petrică Sandu, actualul director al Liceului cu Program Sportiv, mi-au fost adevărate modele. Atitudinea lor faţă de noi, elevii, şi modul în care ne ajutau şi îndrumau au fost adevărate lecţii de viaţă, pe care nu le-am uitat”, explică profesorul Ioan Ciprian Moise.

„Sportul era una dintre puţinele alternative de umplere a timpului liber”

Profesorii l-au remarcat pe Ciprian încă din primii ani de şcoală. „Eram înalt, subţire, elastic, numai bun pentru a face handbal. Era perioada în care copiii şi tinerii nu stăteau în faţa calculatorului. Sportul era una dintre puţinele alternative de umplere a timpului liber”, spune profesorul Moise.

În ultimul an de liceu, Ciprian Moise l-a urmat pe profesorul Petru Ghervase la Suceava. Sub coordonarea acestuia, a obţinut premii importante la diverse competiţii naţionale şi internaţionale. Handbalul i-a dat şansa să iasă din ţară, într-o perioadă în care străinătatea era o dorinţă ascunsă a oricărui român.

După absolvirea liceului, Ciprian s-a înscris la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Bacău. A activat ca sportiv la Universitatea Bacău, Tractorul Braşov şi la Ploieşti, dar şi în străinătate.

Experienţa din străinătate, folosită acasă

Timp de 11 ani, Ciprian şi-a desfăşurat activitatea ca antrenor în Spania. „Trăind între două culturi, poţi face comparaţie. În Spania, sportul este sprijinit de zona privată, la noi, de stat. Statele puternice îşi permit să aducă jucători din afară, la noi este un vis frumos. Copiii din Spania nu vin la sport pentru a face performanţă. Vin doar pentru mişcare, distracţie şi pentru a avea în program o activitate complementară. La echipe foarte mici este interzisă competiţia, pentru a nu crea frustrări copiilor. Sportul este perceput ca o distracţie până la 14 ani şi abia după această vârstă este luat în serios. La noi, copiii sunt presaţi de părinţi, profesori şi antrenori pentru a obţine performanţă, privându-i de ceva important: bucuria jocului. M-am întors în ţară pentru că, aşa cum spunem noi, românii: «te cheamă pământul». Nu regret deloc că m-am întors. Sunt un om împlinit. Sunt căsătorit, am doi copii. Am satisfacţii profesionale. Copiii vin cu drag la şcoală şi asta este cel mai important lucru. Sunt copii cu potenţial şi cred că doi – trei se vor îndrepta spre marea performanţă”, spune profesorul Ioan Ciprian Moise.

„În liceu mă simt ca acasă”

„Fiind crescut şi format în liceu, când am revenit ca profesor, m-am simţit ca acasă. Am fost întâmpinat cu multă căldură de tot corpul profesoral. Chiar dacă am acumulat o oarecare experienţă în afară, am, încă, multe de învăţat de la profesorii cu experienţă Ioan Holban şi Eugenia Tăbuci. Sunt susţinut de domnul director Petrică Sandu sub toate aspectele. Ce pot să-mi doresc mai mult?”, a spus profesorul.

Pasiunea pentru sport a elevilor profesorului Ciprian Moise depăşeşte orice obstacole. „La clasa unde sunt diriginte, am cinci elevi care fac naveta din comunele din jurul Romanului. Se trezesc dimineaţa pentru a prinde autobuzul, stau la ore, apoi la antrenament şi ajung seara acasă. Este, într-adevăr, un efort, dar le place ceea ce fac şi trec mai uşor peste toate. Avem şi mulţi copii care stau în cămin. Pentru aceşti copii suntem mai mult decât profesori, suntem a doua lor familie. Stăm cu ei la ore, la antrenament, în cantonamente, mai mult decât stau cu părinţii. Între noi şi elevi se stabileşte o legătură strânsă, o prietenie durabilă”, spune Ciprian Moise.

Pentru viitor, profesorul Moise îşi propune să poată forma jucători care să activeze la echipe mari de handbal, visul oricărui profesor şi antrenor.

Partajează articolul

COMENTARII

WORDPRESS: 0