În Roman, magazinele care vînd haine și încălțăminte au luat locul altora care s-au închis.
După 1990, îmbrăcămintea și încălțămintea second hand a pătruns în Roman mai întîi prin ajutoarele primite din țările occidentale. În timp ce comunismul era cunoscut și prin monotonia vestimentației, hainele și încălțările aduse din afară ne-au „aliniat” în scurtă vreme cu occidentalii. Ulterior, aceste mărfuri au fost vîndute prin magazine la care au „poftit” toate categoriile sociale, devind o afacere profitabilă. Mărfurile unicat aduse din străinătate erau superioare hainelor de pe piață, așa încît acest tip de „shopping” a devenit un obicei și în rîndul romașcanilor.
Odată cu plecarea acestora la muncă peste hotare, acest business a început să scîrțîie. Boom-ul economic înregistrat în anii 2007 a însemnat și o schimbare în nevoile vestimentare ale oamenilor, care s-au orientat spre marile magazine de profil sau spre mall-uri. Criza economică din ultimii ani ne-a reamintit tuturor că istoria se repetă și am revenit, în scurt timp, odată cu reducerea salariilor și pierderea locurilor de muncă, la „mall-urile” second hand.
Zece magazine second hand numai în „Groapă”
Dacă alte magazine dispar unul cîte unul în pietonal Ștefan cel Mare, zonă cunoscută de romașcani sub numele de „Groapă”, magazinele care vînd articole de îmbrăcăminte și încălțăminte second hand au înflorit. Nu mai puțin de zece magazine îmbracă și încalță clienții la prețuri fără concurență. Practic, în fiecare cartier al orașului și-au făcut apariția cîteva magazine second hand.
Deși afacerea cu haine „de la bunica” pare a fi, din fața magazinului, pe val, proprietarii acestor magazine sînt de altă părere. „Eu am avut acest magazin chiar după 1990. Cel mai bine a mers cînd în oraș rămăseseră doar două-trei. Acum, sînt foarte multe magazine și merge prost, mai ales că lumea nu mai are bani”, a spus patronul unui magazin second hand. Fiecare patron și-a făcut o strategie de marketing. Unii vînd îmbrăcămintea la kilogram, dar majoritatea preferă vînzarea la bucată. „Prețurile sînt accesibile oricum s-ar vinde această marfă: la bucată sau la kilogram. De unde mai cumperi un tricou din bumbac cu 5 lei sau un sacou cu 15 lei? Dar nici la prețurile astea nu se prea vinde”, spune un alt patron de magazin.
Nici unul dintre patronii acestor magazine nu știe care va fi viitorul afacerii pe care o administrează, dar, o vreme, hainele și poșetele din vitrinele acestora vor rămîne pata de culoare a acestei zone a orașului.
Comentarii