Prima paginăEducatie

Dascălul care ține părinții aproape de şcoală

Dimensiune text

Profesoara Ramona Sandu este unul dintre dascălii care îşi fac meseria cu dăruire şi pasiune, de două decenii. Dascălul face eforturi pentru a-i ţine pe părinţi aproape de şcoală, pentru dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă a copiilor. 

Asemeni multor dascăli ai şcolii româneşti, dorinţa de a fi în slujba şcolii a venit şi la profesoara Ramona Ionela Sandu, cadru didactic la Şcoala Gimnazială „Calistrat Hogaş”, încă din copilărie. Avea să descopere mai târziu că a fi dascăl înseamnă muncă, dăruire şi pasiune. „În copilărie, aliniam copiii în faţa blocului şi intram în rolul doamnei învăţătoare. Au trecut 20 de ani de când mă aflu la catedră. Primii ani au însemnat un contact dur cu ceea ce înseamnă meseria de dascăl. Am lucrat cu copii de la Casa de Copii, cu copii din celelalte şcoli, dotaţi sau cu probleme. Nicio oră nu seamănă cu alta, niciun copil nu este asemeni altuia şi acelaşi copil este altfel în fiecare zi. Am fost eleva acestei şcoli şi mi-a fost uşor să înţeleg problemele cu care se confruntă oamenii din această zonă. Nu este vina copilului că familia nu a atins bunăstarea materială sau că nu au atins anumite standarde intelectuale. Din acest motiv suntem noi în şcoală, să mai corectăm din ce nu răspunde așteptărilor societății din partea unora dintre noi”, a explicat profesoara Ramona Sandu.

Dascălul face eforturi pentru a-i ţine pe părinţi aproape de şcoală, pentru dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă a copiilor.

„Copilul se obişnuieşte cu nişte deprinderi la şcoală pe care, în unele cazuri, nu le continuă în familie. «Eu sunt maică-ta! Eu am dreptate! Nu te mai duce la şcoală!», asta este ceea ce aud unii dintre copii acasă. Este un motiv să consider necesară educaţia părinţilor. Unii dintre părinţii copiilor din şcoală sunt foşti elevi de-ai mei. Îi văd că au probleme, au foarte multe semne de întrebare şi caută soluţii, inclusiv la şcoală. Sunt părinţi mai puţin deschişi, nu doar în raporturile cu şcoala, ci şi cu grupul din care fac parte, care evită să relaţioneze şi, atunci, noi trebuie să-i chemăm la dialog. Trebuie să relaţionăm cu părinţii nu doar în şcoală, ci şi în afara ei. În afara şcolii sunt prietena lor, în şcoală sunt profesorul. Predau româna şi religia ortodoxă. Am mers cu preoţii ortodocşi şi catolici acasă la părinţi, am organizat în şcoală activităţi în care am implicat părinţii. Împreună, am confecţionat felicitări şi mărţişoare, obiecte decorative pentru Paşti, pe care le-au vândut vecinilor. Asta trebuie să vadă părintele, şi anume că ai lor copii vin la şcoală pentru a se pregăti pentru viaţă”, explică profesoara.

Nevoia de ”aerisire” a programei şcolare este o problemă nerezolvată de 25 de ani. „Se pune încă accentul pe informaţie şi mai puţin pe formare. Programa este stufoasă şi, uneori, mă întreb de ce elevii trebuie să înveţe în clasa a VIII-a zece tipuri de subordonate, când există pericolul să nu fie în stare să facă o cerere de angajare”, spune profesoara Sandu.

Cele mai profunde probleme ale copiilor tot la şcoală se descifrează. „Sunt părinţi care nu vin niciodată la şedinţe. Vin numai atunci când au o problemă legată de eliberarea unui document pentru a beneficia de un ajutor social sau pentru a-şi învoi copilul. Mulţi dintre părinţi nu au aspiraţii materiale, sufleteşti, intelectuale şi se află la linia de plutire. În acest punct este cel mai greu de lucrat şi un singur om nu poate face minuni, iar sprijinul trebuie să vină din mai multe părţi – Primărie, Poliţie, Biserică şi Şcoală. O altă problemă este cea a copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Toţi aceşti copii resimt lipsa părinţilor. Mulţi vor ca mama să se întoarcă chiar cu preţul de a-i certa, dar să ştie că o au lângă ei. Cei mici îşi găsesc în şcoală foarte uşor persoane compatibile asupra cărora să-şi răsfrângă sentimentele. Sunt dornici să îmbrăţişeze, să fie alintaţi, să fie băgaţi în seamă. Pe măsură ce cresc şi ajung la vârsta adolescenţei, devin mai distanţi. Intervin secretele vârstei, le este frică de restricţii, dar ne întreabă orice. Ce răspuns să-i dai unui copil care vine şi-ţi spune: «Părinţii mei nu se mai împacă. Vor să divorţeze şi m-au întrebat cu cine să rămân? Ce să le spun?» Ce sfat să dai unui copil aflat în această situaţie? Cum să-şi cântărească, la 10 – 11 ani, sentimentele?”, spune profesoara.

Oricare ar fi destinul fiecărui copil, cei mai mulţi dintre foştii elevi nu pot uita dascălii care le-au fost aproape în cele mai grele momente din viaţă, le-au dat șansa cunoașterii și pe aceea de a se forma ca oameni.

COMENTARII

WORDPRESS: 1
  • romanasul 6 ani

    bv ,,sandra”,este perfect adevarat ce s-a scris in articol,felicitari pentru cele doua decenii de activitate ,si succes in continuare ,multa sanatate tie si familiei,cu respect!!!!!