Bunicii cântă în corul Centrului Rezidenţial „Casa Bunicilor”

O bătrână a înfiinţat un cor care va interpreta cântece bisericeşti în paraclisul centrului.

Nostalgici după viaţa de familie de odinioară, cu dorul de copii în gând, bătrânii trăiesc după un alt timp. Nu mai aleargă să agonisească, ci se mulţumesc cu puţin, numai să-şi vadă bolile alinate şi singurătăţile alungate. Când izolarea devine apăsătoare, caută un loc căruia să-i spună „acasă”.

Elvira Nazare (foto) are 71 de ani şi stă de un an şi trei luni în Centrul Rezidenţial „Casa Bunicilor” din Roman. Ne întâmpină cu chipul blajin, ochii de culoarea cerului şi vorba-i dulce, aşa cum o făcea în tinereţe când îşi aştepta elevii să vină la şcoală. Îmbrăcată cu o bluză albă, cu vestă în nuanţe de mov şi fustă bleumarin, ai senzaţia că încă se află la catedră.

„Eu sunt adoptată de aceste locuri. Vin din zona Bacăului, din comuna Roşiori. Am ajuns în ţinuturile Romanului prin căsătorie. Debutul în învăţământ l-am făcut în comuna Valea Ursului. Am predat desenul, muzica şi lucrările practice în şcolile de la sate, dar şi la şcolile nr. 1, 7 şi Liceul «Roman-Vodă» din Roman”, spune Elvira.

Viaţa a curs cu suişuri şi coborâşuri, dar Elvira a împărţit bucuria şi durerea cu soţul ei,

„un bun părinte pentru copii şi un soţ blând şi iubitor pentru mine”, aşa cum îl descrie femeia. Când Elvira şi-a pierdut soţul, a fost pusă în faţa unei decizii: să trăiască singură sau să meargă într-un centru rezidenţial. Nu regretă cea din urmă alegere, mai ales că a găsit în personalul de la „Casa bunicilor” adevăraţi prieteni.

Credinţa în Dumnezeu a fost cea care a făcut ca trupul ei firav să capete putere.

„Nu poţi primi ajutor de la Dumnezeu dacă nu te apropii de El”, spune bătrâna. Ca să fie mai aproape de cele sfinte, Elvira străbate, în fiecare duminică, de multe ori pe jos, distanţa de la centru, situat în afara oraşului, pe strada Ogoarelor, până la Biserica „Precista Mare” din Roman, unde cântă în cor.

„Cu credinţă, am reuşit să trec peste fiecare piatră de hotar din viaţă. Faptul că mă aflu în acest centru este, poate, chiar lucrarea lui Dumnezeu. Cânt în corul Bisericii «Precista Mare» de mulţi ani. Nu am renunţat să merg, în ciuda distanţei şi a vârstei. Domnul director al centrului mă duce cu maşina la biserică, dar, atunci când nu este posibil, merg pe jos”, spune bătrâna.

Cum centrul dispune de un paraclis, Elvira a venit cu o propunere.

„M-am gândit să-mi adun colegii şi să înfiinţez un cor, având în vedere că sărbătorile pascale se apropie. În prima zi de Paşti, vom interpreta în micul nostru paraclis cântece specifice Învierii Domnului”, a spus Elvira.

Primul Paşti petrecut în centru este cea mai frumoasă amintire a Elvirei, de când este singură.

„Anul trecut, venind de la Înviere, am fost întâmpinată cu pască şi cozonac de domnul director. M-am simţit, după atâţia ani, că mă aflu în familia mea, ca odinioară. Nu este uşor să fii aici, când cei dragi sunt departe”, a spus bătrâna.

Duhovnicul bătrânilor, preotul Florin Aurel Ţuscanu, va fi alături, în noaptea de Înviere, de bătrânii de la „Casa Bunicilor”:

„Sunt foarte apropiat de vârstnicii din centru. Un grup de pensionari vine chiar la biserica unde slujesc, dar mă întâlnesc cu ei ori de câte ori îmi cer acest lucru, pentru discuţii, mărturisiri sau pomeniri pe care le fac pentru cei răposaţi. Lumina sfântă a Învierii o voi aduce personal bătrânilor din centru”.