Bucurie și regrete la „Roman-Vodă”

Trei cadre didactice şi bibliotecara Colegiului Naţional „Roman-Vodă” au încheiat activitatea didactică. Despărțirea de profesoara de matematică Aglăiţa Bontaş, profesoara de informatică Georgeta Mircea, profesoara de educaţie fizică Felicia Moisii şi bibliotecara Cornelia Jora a împletit bucuria reușitelor cu regretul despărțirii. Elevii şi colegii de cancelarie au oferit acestora flori şi cuvinte de gratitudine pentru profesionalismul şi dăruirea de care au dat dovadă.

Georgeta Mircea, Felicia Moisii, Cornelia Jora şi Aglăiţa Bontaş

Sala „Garabet Ibrăileanu” a Colegiului Naţional „Roman-Vodă” a găzduit joi, 21 mai, un eveniment plin de emoţie şi încărcat de amintiri. Clopoţelul a sunat pentru trei dascăli şi pentru bibliotecara celui mai bătrân liceu romaşcan. Gânduri alese şi florile au însoţit momentul de bilanţ de activitate a celor patru doamne ale învăţământului romaşcan.

„A fost o zi specială pentru noi. Patru colege – profesoara de matematică Aglăiţa Bontaş, profesoara de informatică Georgeta Mircea, profesoara de educaţie fizică Felicia Moisii şi bibliotecara Cornelia Jora – ies la pensie şi, aşa cum şade bine Colegiul Naţional «Roman-Vodă», a trebuit să le onorăm întreaga activitate pe care au desfăşurat-o. Este un moment emoţionant. Ibrăileanu spunea: «Nu timpul trece. Noi trecem prin timp». Cele patru doamne au trecut frumos peste timp. Au respectul nostru, al colegilor, al părinţilor şi elevilor”, a spus profesoara Mihaela Tanovici, directorul Colegiul Naţional „Roman-Vodă”.

Cei patru oameni ai şcolii au fost întâmpinaţi cu flori şi cu imnul studenţesc „Gaudeamus igitur”. Conducerea liceului a oferit celor patru doamne trofee şi diplome pentru „o viaţă dedicată şcolii”, flori şi o mică amintire din partea colectivului de cadre didactice.

„Viaţa este un extemporal”

Despre activitatea sărbătoritelor a vorbit profesoara Gabriela Elena Romano, de la Colegiul Naţional „Roman-Vodă”, nu înainte de a aminti celor prezenţi că patronii spirituali ai liceului sunt Sfinţii Împăraţi „Constantin şi Elena”, pe care ortodoxia i-a cinstit joi, 21 mai. „Cele patru doamne se află într-un moment de răscruce. Doamna profesoară Aglăiţa Bontaş a contribuit din plin la strălucirea unui concurs – «Memorialul Cojocaru». Examenele nu s-au putut desfăşura fără doamna profesoară Georgeta Mircea. Aştepta de fiecare dată cu inima strânsă să-i transmitem rezultatele care trebuiau trimise în timp util. Doamna profesoară Felicia Moisii a avut o viaţă fericită, pentru că a avut alături un om de excepţie, care a învăţat-o să se bucure de viaţă şi să trăiască viaţa din plin. Cel mai vechi romanvodist este doamna Cornelia Jora, cea care a patronat spiritual biblioteca şi muzeul liceului”, a fost o parte din prezentarea făcută profesor Gabriela Elena Romano.

„Sunt un om bogat, pentru că am alături de mine colegii, elevii şi familia, dar şi respectul, stima şi iubirea celor care mă înconjoară. Probabil că, în aceste clipe, din înaltul cerului, cel cu care am împărţit momentele frumoase şi grele este mândru că am ajuns în această etapă a vieţii. Am trăit clipe foarte frumoase în acest colegiu. Elevilor mei am căutat să le imprim respectul faţă de sine şi să-şi valorifice toate înclinaţiile pe care le au. Viaţa este un extemporal a cărui temă nu o ştim şi la care nu putem niciodată să copiem. Nu ne despărţim, pentru că eu o să mai vin pe la liceu. Probabil, experienţa acumulată o să fie un motiv pentru a mă reîntoarce la liceu. Este o nouă etapă, când nu o să mai spunem: «Ce mică e vacanţa mare!». Nu vreau să beneficiez de pensie mai mult de 39 de ani, doar cât am cotizat. Nicio zi în plus”, a spus profesoara Felicia Moisii, care a adunat aproape patru decenii de activitate didactică.

Elevii profesoarei Moisii, aflaţi şi ei în prag de absolvire, au ţinut să-i fie alături.

„În decursul acestor ani, am crescut împreună, ne-am bucurat, am greşit şi am scos-o la capăt împreună. Ţin să exprim întreaga recunoştinţă şi mulţumire, în numele tuturor colegilor mei, pentru că ne-aţi îndrumat calea spre un viitor care ne va oferi întreaga lui frumuseţe şi bogăţie”, a spus Daniela, eleva profesoarei Moisii.

„Pentru mine, biblioteca a fost şi rămâne un altar”

„Am petrecut 40 de ani în Liceul «Roman-Vodă». Dacă mai adăugăm cei patru ani ca elevă, înseamnă 44 de ani, adică o viaţă de om. Parcă mai ieri, directorul liceului, Gheorghe Mihalcea – «Faraonul», cum îi spuneam noi – mă primea în liceu cu bucurie, pentru că venea un om calificat în domeniu, fiind, la acea vreme, singurul bibliotecar cu studii de specialitate din judeţul Neamţ. Directorul Mihalcea nu era convins că voi rămâne în liceu, pentru că nu eram căsătorită, dar a apărut tânărul care este alături de mine, în acelaşi an, şi, când m-am dezmeticit, eram deja căsătorită. Anul următor a venit pe lume şi copilul nostru. Dacă mai stăteam o jumătate de oră în şcoală şi nu-l ascultam pe domnul director să merg la spital, copilul ar fi fost romanvodist din prima zi de viaţă. Iată că, în această vară, împlinesc şi 40 de ani de la căsătorie. Puţini înţeleg legământul tacit pe care l-am făcut cu bătrânul liceu. El mi-a oferit ocrotire, tinereţe, iar eu i-am oferit toată dăruirea mea. Pentru mine, biblioteca a fost şi rămâne un altar. Dacă nu am reuşit să-i fac pe unii dintre elevi să citească, am reuşit, măcar, să le las în gând un sfat şi o vorbă bună. În anul 2011, mi-am împlinit un vis. Casa în care a locuit Calistrat Hogaş a fost transformată în muzeul liceului. Mă despart doar parţial de liceul meu drag, rămânând custodele muzeului”, a spus, emoţionată, Cornelia Jora.

„Lumea ar putea fi mai bună dacă ai fost important în viaţa unui copil”

„Dedic această zi deosebită şi profesorilor noştri care ne-au format ca elevi şi, mai târziu, ca profesori, când ne-am întors în liceu. Mulţumesc profesorilor mei, de odinioară şi de acum, care au făcut ca acest liceu să «crească»”, a spus profesoara Georgeta Mircea.

„Lucrez de 14 ani în Colegiul Naţional «Roman-Vodă». Am iubit matematica nespus. În familie suntem patru profesori de matematică. Mă despart cu greu de liceu şi sper ca noua etapă din viaţa mea să-mi aducă bucurie aşa cum am avut pe parcursul celor 38 de ani de activitate didactică”, a spus profesoara Aglăiţa Bontaş.

„Cele patru doamne au modelat, în parcursul lor profesional şi uman, generaţii de elevi, care, la rândul lor, au făcut cinste şcolii, pentru că aşa au învăţat de la profesorii lor. Privindu-le, îmi vine în minte un pasaj din volumul «Supă de pui pentru suflet»: «Peste 100 de ani nu va conta ce fel de maşină ai condus, ce fel de casă ai avut, câţi bani ai strâns în contul din bancă sau cum au arătat hainele pe care le-ai purtat, dar lumea ar putea fi mai bună dacă ai fost important în viaţa unui copil»”, a spus profesoara Magdalena Anechitei.