[VIDEO] Bunica țesătoare, promovată pe internet

Un material dedicat unei păstrătoare a tradiției țesutului la război, publicat de Ziarul de Roman, a fost folosit ca suport al unei declarații de iubire a nepotului pentru bunica țesătoare.

Anul trecut, pe 28 august, un redactor al cotidianului „Ziarul de Roman” pornea la drum în satul Averești, din comuna Ion Creangă, în vederea realizării unui articol despre un meșteșug peste care s-a așezat uitarea: țesutul la război. Scotocind satul în lung și în lat, reporterul a găsit-o pe Ana Bozoancă, o bătrână care, la 80 de ani, nu a abandonat această tradiție. Ana Bozoancă este una dintre bătrânele satului Averești, din comuna Ion Creangă, care mai practică, încă, țesutul la stative. Nu a obosit să lucreze, nici la cei 80 de ani, la războiul de țesut, vechi de un secol, de pe vremea bunicii. „Lucrez la stative din tinerețe. Am învățat acest meșteșug de la bunica și mama mea. Am trăit alte vremuri. Vrednicia femeii era măsurată la țară în cît de mult lucra la război„, spunea atunci bătrâna.

În această iarnă, bătrâna a scos din nou războiul de țesut și a început să țeasă. Nepotul Anei Bozoancă, Florin Catanovici, impresionat că îndeletnicirea bunicii a fost consemnată într-o pagină de ziar local, s-a gândit să dovedească tuturor, pe viu, că în satul Averești încă se păstrează tradiția. A făcut un filmuleț cu bunica țesând la război, a lăsat textul scris de reporter să „curgă” pe o melodie populară dedicată mamei, ca simbol al iubirii și trăniciei familiei, și i-a dat drumul pe youtube.

Nepotul Anei Bozoancă a dorit ca, astfel, să-i arate bunicii, de 8 martie, că o iubește, o respectă și că prețuiește efortul ei ca arta țesutului să nu se pierdă, așa cum spune chiar bătrâna. „Tineretul din ziua de azi nu mai lucrează la război. Țesutul nu-i muncă ușoară. Nu se mai poartă, s-a schimbat moda. Acum fetele învață, își fac un rost în altă parte, se rup de sat și de tradiții. Suntem puține femei care mai lucrăm la stative în comună. Când nu vom mai fi, meșteșugul se va pierde„, crede bătrâna, care, atunci când vorbea, se gândea, de fapt, la cele trei fete ale ei, una profesoară la Iași, una stabilită în Italia, și una la Roman.