Prima paginăSocialReligie

Un preot lucrează zilnic pentru a întreţine alţi cinci preoţi

Dimensiune text

Viaţa a cinci preoţi catolici misionari din Coasta de Fildeş, Kenya şi Ecuador depinde de capacitatea preotului Florin Sescu de a aduna banii necesari pentru supravieţuirea lor. Actele de binefacere sunt explicate pentru ca enoriașii să contribuie cu bani.

În 2012, a fost înfiinţat la Roman Centrul Misionar Diecezan, al cărui director a fost numit preotul Florin Sescu, din Săbăoani. Principala responsabilitate a acestuia este să strângă, anual, bani pentru întreţinerea celor cinci preoţi catolici din Dieceza de Iaşi, plecaţi în misiune în Coasta de Fildeş, Ecuador şi Kenya, suma necesară ridicându-se la aproximativ 30.000 de euro.

În copilărie, micul Florin Sescu, din Săbăoani, nu avea idee despre ce responsabilitate îi va pune episcopul pe umeri, atunci când se va afla la vârsta de nici 35 de ani. În clasa a opta, aflase de la un prieten de examenul pentru a intra la seminarul catolic. Fusese ministrant la o biserică din localitate, dar nu s-a gândit niciodată că avea să ajungă preot. A intrat la seminarul din Roman în 1992. După terminarea celor patru ani de liceu şi după ce a făcut jumătate de an de noviciat în localitatea Prăjeşti, tânărul Florin a decis că e mai bine să se retragă, pentru a se gândi dacă, într-adevăr, acesta este drumul pe care doreşte să îl urmeze. A stat acasă doi ani şi jumătate, a urmat cursurile unei şcoli postliceale de contabilitate, iar, între timp, a fost şi DJ la discoteca din sat. „M-am deschis foarte mult în acea perioadă şi am căpătat multă experienţă în lucrul cu tinerii. În acest timp, am fost preşedintele Acţiunii Catolice a Tinerilor (ACT) din Săbăoani, perioadă în care am cunoscut multă lume, am început să comunic cu ceilalţi, am început să am curaj, să am încredere în mine. Niciodată nu am rupt legătura cu biserica şi am participat des la Sfânta Liturghie”, îşi aminteşte părintele Florin Sescu.

După aceşti doi ani, a avut loc un eveniment nefericit în viaţa tânărului Florin, care i-a deschis ochii şi l-a determinat să continue pe drumul spre preoţie. „În 1999, am participat la un campus de vară pentru copii. Ne pregăteam să ne întoarcem acasă, când copii cei mai mici s-au oprit să se joace în faţa bisericii. Unul dintre ei, de 11 ani, jucându-se, s-a rostogolit şi s-a lovit cu capul de beton. Eu am fost cel care l-a însoţit pe tot traseul spitalelor, însă, când am ajuns la un spital din Iaşi, era deja prea târziu. Să asculţi ţipătul unei mame care află că îi este copilul pe moarte te face să te simţi neajutorat. În momentul respectiv, când am ajuns acasă, în mintea mea a apărut întrebarea: care este scopul vieţii noastre? Când îţi dai seama că nu mai poţi face nimic, pentru ce îl pregăteşti pe om? Acela a fost punctul culminant care m-a determinat să iau decizia de a mă face preot”, a spus preotul Sescu.

Mamă şi tată pentru 12 copii ai străzii

preot 02A intrat, apoi, la seminarul teologic de la Iaşi, fără a fi, totuşi, 100%  hotărât că vrea să devină preot, dar era decis să nu iasă din seminar în primul an, oricât de greu ar fi fost. „La final, se pare că s-au potrivit, pentru mine, cuvintele unui psalm: «M-ai cucerit, Doamne, şi m-am lăsat cucerit». Atunci am zis că acesta este drumul pentru mine. Un alt moment important din punct de vedere uman a fost o perioadă de nouă luni pe care a trebuit să o petrec la Ploieşti, pentru a avea grijă de copii ai străzii. Practic, eram mamă şi tată pentru copiii respectivi, care erau adunaţi de pe stradă. Noi trebuia să avem grijă de ei ca într-o familie şi fiecare avea câte 12 într-o căsuţă. Trebuia să avem grijă să ţină casa curată, să spălăm, să gătim, să facem temele şi am înţeles, atunci, eforturile părinţilor mei”, mărturiseşte părintele Florin Sescu.

După terminarea seminarului, pentru trei ani de zile a fost numit vicar la o parohie din Valea Mare, la biserica Sfântul Mihail. În acelaşi timp, a fost cooptat pentru a deveni asistent spiritual al Acţiunii Catolice, pe sectorul copii, în Bacău, apoi la nivel naţional. După Valea Mare, preotul Sescu a fost trimis la Oneşti, la biserica „Sfinţii Petru şi Paul”, ca vicar, pentru doi ani şi patru luni.

Mai departe, fiindcă a organizat două pelerinajele ale tinerilor la Cacica, Preasfinţitul Petru Gherghel, episcop de Iaşi, l-a chemat în 2011, în noiembrie, la Iaşi, pentru a pregăti Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic. Timp de opt luni a stat la Iaşi, perioadă în care a avut foarte multă activitate, când a învăţat ce înseamnă să faci un proiect, cum se stabileşte relaţia cu autorităţile, cum să organizezi un eveniment la care participă 2.500 de persoane, care trebuie să aibă toate utilităţile la îndemână, cazarea să fie bine pusă la punct şi să primească cu toţii hrană în acelaşi timp. A făcut faţă cu brio acestei provocări, iar la final rezultatele au fost peste măsură, toţi acei 2.500 de tineri fiind hrăniţi în numai 15 minute.

Din septembrie 2012, director al Centrului Misionar Diecezan

În septembrie 2012, părintele Florin rămăsese fără nicio atribuţie. Exact în perioada în care nu ştia ce urma să se întâmple, episcopul de Iaşi l-a numit director al Centrului Misionar Diecezan Iaşi. „E o onoare pentru mine. Să pui responsabilitatea a cinci preoţi misionari, întreţinerea misiunilor, a activităţilor care se desfăşoară acolo, şi altele asemenea, pe umerii unei persoane fără experienţă, este un lucru mare. Se pare că, totuşi, încrederea în mine a fost mare. La început, era greu, pentru că nu mi-a spus nimeni ce trebuie să fac. Știam care e activitatea centrului, dar nu ştiam totul în amănunt”, povesteşte părintele Florin Sescu.

A trebuit să se mobilizeze, deoarece se apropia luna octombrie, atunci când trebuia să pregătească totul pentru ca şase seminarişti de la Iaşi să plece, pentru a căpăta experienţă, timp de şase luni, în Kenya, Coasta de Fildeş şi Ecuador. Trebuia să strângă nu mai puţin de 12.000 de euro într-o lună, care reprezentau pregătirea medicală a tinerilor, transportul, şederea lor acolo, întreţinerea şi eventualele drumuri pentru viză în capitală. În primă fază, a împrumutat o jumătate din sumă de la o cunoştinţă, iar cu cealaltă jumătate a convins firma care asigurabiletele de avion să îl aştepte până în anul următor.

De atunci, în fiecare an, preotul Florin trebuie să strângă, neapărat, în jur de 30.000 de euro, pentru întreţinerea celor cinci preoţi din Dieceza de Iaşi care sunt plecaţi în misiune în Coasta de Fildeş – Gabriel Cimpoieşu, în Kenya – Eugen Blaj şi Isidor Mârţ, şi în Ecuador – Bartolomeu Blaj şi Micu Blaj.

Pe lângă aceşti bani, trebuie să adune fonduri pentru alte proiecte pe care le desfăşoară Centrul Misionar Diecezan Iaşi. „De curând, am cumpărat două maşini de frezat lemnul, pentru ca să se poată prelucra băncile pentru şcoală în Coasta de Fildeş. De asemenea, am strâns 2.750 de euro pentru a cumpăra 25 de paturi pentru 25 de copii care au fost muşcaţi de şerpi şi scorpioni anul trecut în Kenya. Aceştia parcurg distanţe foarte mari până la şcoală şi, de aceea, am propus să rămână la internat la şcoală, unde să primească şi hrană, iar la sfârşitul săptămânii să se întoarcă acasă, la familiile lor.  Totodată, trebuie să reuşim să acoperim hrana pentru 11 grădiniţe de copii, pentru că statul nu le mai acordă subvenţii. Un alt proiect este construirea unui centru, pentru care am cumpărat deja teren şi am întocmit proiectul – un fel de centru parohial -, în Coasta de Fildeş. De asemenea, trebuie să finalizăm de construit două grădiniţe în Kenya”, spune preotul Florin.

Sprijinul altor preoţi, vital în realizarea proiectelor

preot 03Cele mai mari sume pe care le adună preotul Florin Sescu pentru toate aceste proiecte ale Centrului Misionar sunt strânse cu ajutorul celorlalţi preoţi catolici. „Marele avantaj al nostru este că suntem o biserică universală. Proiectele pe care le facem sunt şi ele fiabile, ar avea un rezultat mult mai bun dacă ar deveni o obişnuinţă, dar cea mai mare parte a sumelor le adunăm datorită faptului că suntem o biserică în care noi, preoţii, ne cunoaştem şi pentru că ştim să ne ajutăm şi să oferim spaţiu şi pentru ceilalţi. Am avut duminici în care am participat şi la patru liturghii, în parohii diferite, unde am vorbit oamenilor despre preoţii misionari şi despre proiectele lor, iar oamenii au înţeles şi ne-au ajutat”, susţine directorul Centrului Misionar Diecezan.

O altă metodă de a strânge bani a fost organizarea, de Crăciun, a ceea ce s-a numit „Colind pentru Africa”. Grupuri de copii din diferite parohii au mers din casă în casă, au colindat şi au reuşit să strângă, mai întâi, de la 600 de familii dintr-o localitate, 1.100 de euro, apoi 600 de euro de la alte 350 de familii şi 120 de euro de la persoane din Galbeni, judeţul Bacău. Alţi bani au fost adunaţi din vânzarea de mărţişoare, felicitări şi diferite obiecte hand-made, create de voluntarii centrului.

Totodată, în fiecare an, există proiectul „Cutia Speranţei”, prin care parohiile care doresc amplasează o cutie în biserică, unde credincioşii pot pune bani pentru preoţii plecaţi în misiune şi pentru celelelate activităţi ale centrului. Anul acesta, prin această metodă, au fost strânşi 43.000 de lei.

În acest moment, o altă responsabilitatea a preotului Florin Sescu este să căute o persoană care să înlocuiască un educator care a fost în Kenya, dar s-a întors de curând acasă, şi un preot care să meargă în Coasta de Fildeş, pentru a-l ajuta pe cel care se află deja acolo.

COMENTARII

WORDPRESS: 0