Țigani cum n-a văzut Parisul

Firma de construcții Occidental Construct din Roman are angajați și țigani. Cei care au loc de muncă sînt serioși și harnici, își trimit copiii la școală și au frică de Dumnezeu. Patronul le acordă aceleași drepturi și atenție ca oricărui alt angajat al firmei. Țiganii îl respectă ca patron, dar îl iubesc pentru că stă cu ei la masă și le vorbește limba.

Mii de țigani români sînt fugăriți prin Europa pentru relele și belele pe care le fac, aducîndu-ne nu doar deservicii de imagine, ci chiar la limita unui conflict diplomatic. De curînd, tot membri etniei ne-au lansat în circuitul știrilor nefaste după ce au lovit cu pietre turiști străini în trecere prin România. Nu că ar fi doar ei cei care prin hoție, șmecherie, cerșetorie, mizerie și violență pătează zilnic obrazul, și așa plin de bube, al scumpei patrii, de soarta căreia pare să nu-i mai pese nimănui. și totuși, neștiuți, sînt și țigani frumoși, curați, harnici și serioși.

„Te respectă dacă îi respecți și au cuvînt cînd ești om de onoare”

Omul de afaceri George Biciușcă lucrează de cîțiva ani și cu țigani, pentru firma Occidental Construct nefiind asta o excepție.

„Avem periodic nevoie de mai mulți oameni și am angajat, cu toate drepturile, țigani din comuna Văleni, acolo unde avem o balastieră. În perioada optimă de lucru în construcții găsim greu oameni specializați, dar și necalificați. Este o poveste asta cu lipsa locurilor de muncă, mai trebuie ceva bunăvoință și din partea celor aflați în căutarea unui loc de muncă. Sînt mulțumit de ei și de cum s-au adaptat ritmului de muncă, poate și pentru că oamenii din comună sînt de o altă factură, mai ponderați, cu bun simț, cu frică de Dumnezeu. Nu bag mîna în foc, sînt și țigani obraznici, violenți, dar cei cu care lucrez mă respectă pentru că îi respect și au cuvînt știindu-mă om de onoare”, mărturisește George Biciușcă.

Povestea începe cu mulți ani în urmă, cînd, copil fiind în bătătura bunicilor, avea coechipieri de joacă țigani, fără ca cineva să vadă ceva nefiresc în asta.

„Nici vorbă de discriminare, nici atunci și nici acum, totul se petrecea firesc, așa cum cred că trebuie să facă fiecare dintre noi. Mai mult, am avut avantajul de a le învăța limba, ceea ce s-a dovedit util mai tîrziu. Eu nu fac diferența între angajați, mai ales cînd e vorba de gesturi umane, firești. La pauza de masă stam împreună, vorbim, povestim. Nu m-am gîndit niciodată că fac ceva special, gesturile forțat oficiale dau de gol lipsa de interes real, mentalitatea ascunsă, ipocrizia, de aceea poate nu prea au succes campaniile de educare și integrare ale țiganilor”, crede George Biciușcă.

Un munte de om cu inimă de aur

Tînărul om de afaceri are la activ și alte fapte bune făcute față de țigani, doar din omenie și respect și cu un acut simț al datoriei împlinite. Nu l-a obligat nimeni ca, atunci cînd a fost profesor de educație fizică și sport la Liceul cu Program Sportiv din Roman, să încerce și să reușească să aducă pe calea cea bună un elev care, țigan fiind, se lăsase antrenat în preocupări ce l-ar fi dus pe drumul pierzaniei.

„Mi-am făcut un scop din a-l convinge că greșește abandonînd școala și că are resurse pentru a ajunge cineva în viață. Cu drept la o viață decentă, demnă. Tatăl lui era chelner, și unul bun, așa că am contat și pe influența familiei. În mai puțin de doi ani a ajuns elev model, după absolvire a urmat Dreptul, iar acum face școala de Poliție. Am o mare mulțumire că nu l-am lăsat atunci să se rătăcească de la destinul pe care era obligat să și-l croiască. Fiecare dintre noi poate face gesturi asemănătoare, cu răbdare și gînd creștin, dar este adevărat că și din cealaltă parte trebuie să vină deschiderea și interesul”, mai spune George Biciușcă. Cine-l cunoaște, un munte de om cu inimă de aur, știe că are și reproșuri de făcut, mai ales celor care se erijează în lideri ai etniei și nu fac altceva decît zgomot. Nici acela productiv.