Spitalele universitare resping pacienţii grav bolnavi de la Roman

În unele cazuri, medicii de la Roman stau şi trei ore la telefon pentru a convinge medicii din spitalele universitare să primească un pacient.

Medicii de la Spitalul Municipal de Urgenţă Roman se plâng de faptul că spitalele universitare din alte judeţe acceptă foarte greu să le fie transferaţi pacienţi care se află în stare foarte avansată a bolii. De multe ori, însă, ei nu înţeleg că acei pacienţi sunt trimişi în speranţa că poate acolo se va găsi o metodă care să le mai dea o speranţă de supravieţuire, atunci când competenţele medicilor şi dotările spitalului de la Roman sunt depăşite.

„Pacientul grav bolnav are un potenţial risc de deces foarte mare, iar dacă el stă la Roman şi nu moare într-un spital la Iaşi, indicele de mortalitate creşte la Spitalul Roman. Spitalele universitare nu doresc să primească asemenea cazuri complexe, care sunt şi mari consumatoare de fonduri. Legislaţia în vigoare nu stipulează obligativitatea centrului universitar de a prelua pacienţii şi nu stipulează clar competenţele spitalelor municipale, precum este şi cel de la Roman. Cazurile pe care nu le poate rezolva, din punct de vedere medical, un spital municipal, ar trebui să fie preluate de către spitalele universitare. Din acest motiv avem centre universitare cu dotări mai ample, cu aparatură performantă, cu personal specializat. În realitate, lucrurile nu se întâmplă chiar aşa. De multe ori, ce se întâmplă cu transferul unui pacient într-un centru universitar este poezie. Trei ore de stat pe telefon este puţin, uneori”, declară medicul Cătălina Pălăncianu, directorul general al spitalului.

În foarte multe cazuri, chiar familiile pacienţilor sunt cele care cer transferul într-un spital universitar, din Iaşi, de obicei, pentru că au mai mare încredere în medicii de acolo. Pentru cadrele medicale de la Spitalul Roman, acesta nu este un lucru îmbucurător, în condiţiile în care ele încearcă să arate romaşcanilor că această unitate medicală s-a dezvoltat foarte mult în ultima perioadă, atât prin specializarea medicilor, cât şi prin dotarea cu aparatură medicală de ultimă generaţie.