„Spirtoasele” şi „colonialele”, sufletul comerţului romaşcan

Un număr al ziarului „Romanu”, din 1884, publica anunţuri de înfiinţare a firmelor care aveau să-şi desfăşoare activitatea în Roman. Cele mai multe afaceri erau în domeniul băuturilor alcoolice. Ziarul a fost înfiinţat de Emanoil Arghiropol, unchiul lui Nicolae Iorga. În perioadele petrecute la Roman, Nicolae Iorga a scris şi el la ziarul „Romanu”.

Cu 130 de ani în urmă, Romanul era un târg înfloritor. Firmele se înfiinţau una după alta şi cine crede că Registrul Comerţului sau Monitorul Oficial sunt invenţii ale lumii moderne se înşeală. Nici acum mai bine de 100 de ani nu se putea porni o afacere fără ca aceasta să fie înregistrată întâi oficial, cu prezentarea sediului, a adresei, a obiectului de activitate şi, bineînţeles, a proprietarului. Înainte de a trece la treabă, „comersanţii” trebuiau să trecă pe la judecător, cel care reprezenta, la acea vreme, autoritatea care putea să dea undă verde afacerii. Hotărârile judecătoreşti erau, apoi, publicate în presa vremii, abia apoi patronul având posibilitatea de a-şi face reclamă.

În ceea ce priveşte obiectul activităţii, între Romanul de astăzi şi Romanul de acum 130 de ani nu sunt mari diferenţe. Predominau şi atunci, ca şi azi, cei care deschideau berării sau care comercializau „spirtoase”. Producătorii erau mai slab reprezentaţi. Erau prezenţi „dogarii”, oarecum în legătură cu primii, pentru că marfa trebuia ţinută în butoaie, dar şi vânzătorii de coloniale sau manufacturierii. Un număr al ziarului „Romanu”, din septembrie 1884 ne familiarizează cu viaţa economică a târgului Romanului. O pagină întreagă a ziarului era dedicată tocmai acestor anunţuri, care ţineau publicul la curent cu evoluţia vieţii economice a oraşului. De la rubrica „Anunciuri”, aflăm, astfel, că, la 28 august 1884, tribunalul se pronunţase asupra cererii „comersantului Ioine Șimşa”, care intenţiona să pornească o afacere cu băuturi spirtoase „în detail şi în precupie”,

„în urbea Romanului, pe strada Precista Mare, culoria de galbăn, dugheana înscrisă la No.44”. Acesta avea să aibă numeroasă concurenţă. În aceeaşi zi, tribunalul acceptase şi cererea lui Zeilig sin Șmil, care tot în comerţul cu spirtoase voia să facă avere şi tot „în detail şi cu precupie”. Îi despărţeau doar câteva străzi. Zeilig primise aprobare pentru „despărţirea III, dugheana înscrisă la No.184”. Tot pe 28 august 1884, tribunalul se pronunţase şi asupra cererii înaintate de comersantul Bernard Raiter. Doar că acesta voia să-şi deschidă un restaurant în localul de la Gara căii ferate. Aceştia aveau să împartă piaţa şi cu Solomon Roch, care primise împuternicire să deschidă firma „Solomon Roch cu băuturi spirtoase în detail şi în precupie”, dar care viza strada Sucedava, „coloarea de albastru, dugheana No.163”.

Culorile de atunci nu aveau vreo legătură cu viaţa politică şi pasiunile electorale. Pentru ca oraşele să fie mai uşor de adminiastrat, erau împărţite în zone, deosebite între ele prin culori. Măsura a intrat în practică după anul 1800 şi era de un real sprijin pentru cei care nu ştiau carte şi care nimereau adresa mult mai uşor după „coloare”.  Solomon Roch era cunoscut, însă, şi pentru fabrica de cărămidă, pentru care, de asemenea, primise împuternicire. Mai erau Cramer Berar, care primise autorizaţie în 30 august pentru a comercializa bere şi băuturi spirtoase, dar avea şi interese în domeniul ferăriei, în strada Ștefan cel Mare, „de coloarea roş”, activitatea urmând să se desfăşoare în casele cu No. 55 şi 171.

Dar bodegile nu aveau trecere doar la Roman. În acelaşi număr al ziarului era menţionată şi cererea lui Chiorcor Mania, care avea să distribuie băuturi spirtoase în „Târguşorul Bâra, acest District, uliţa mare, dugheana înscrisă la No.44”. Pe lângă alcooluri de diferite tipuri mai mergeau şi colonialele. Moise Șmil Ber primise aprobare pentru o afacere cu coloniale şi „puţină precupie”, în „coloarea de roş”, strada Ștefan cel Mare, iar Rachel Haisohn urma să deschidă o dugheană, tot pe Ștefan cel Mare, dar în zona de „coloare verde”, unde să facă afaceri cu „puţină manufactură şi tălpălărie”. Termenul de „puţină” ţinea loc, probabil, de cifra de afaceri sau de capitalul social. Pe singura pagină a ziarului „Romanu” care a supravieţuit trecerii vremii erau menţionate zece „anunciuri” de înfiinţare a firmelor, toate din hotărâri judecătoreşti care aveau aceeaşi dată. Ritmul este comparabil aproape cu cel de azi, dacă luăm în calcul şi ritmul în care a crescut populaţia. Doar în luna decembrie a anului 2013 s-au înmatriculat la Registrul Comerţului, pentru judeţul Neamţ, 2.026 firme noi.

Ziarul „Romanu” a fost printre primele ziare care au funcţionat în zona Romanului. A fost înfiinţat de Emanoil Arghiropol, unchiul lui Nicolae Iorga. În perioadele petrecute la Roman, Nicolae Iorga a scris şi el la ziarul „Romanu”.

sursa foto: Poze de suflet pentru romaşcani