Proiectul burselor Marsat, un parteneriat derulat de SC Marsat împreună cu Ziarul de Roman, porneşte din nou la drum. Societatea Marsat Roman, prin managerul Vasile Balcan, susţine performanţa şcolară şi interesul tinerilor pentru o carieră de succes prin acordarea unor burse şcolare, în valoare de câte 250 de lei pe lună, pentru zece tineri, pe perioada anului şcolar 2013 – 2014. Pentru desemnarea celor zece bursieri va fi deschisă o nouă procedură de selecţie, la care pot participa atât elevii care au mai beneficiat de burse Marsat în anii şcolari trecuţi, cât şi orice alt elev care îndeplineşte condiţiile impuse de organizatori. Vă prezentăm în continuare poveştile tinerilor care intră în acest an în cursa pentru obţinerea unei burse Marsat.
Teodor Tăbăcariu este elev în clasa a IX-a la Colegiul Național „Roman Vodă”, la profilul matematică informatică. A terminat clasa a VIII-a ca șef de promoție la Școala „Roman Mușat”, cu media 9,90 și de șase ani face dans sportiv de performanță.
„Am început când eram în clasa a III-a, impresionat de faptul că aveam veri care făceau dansuri. Mi-a plăcut că era altceva decât dansuri populare sau rock, de care făceau cei mai mulți. Eram 50 de copii de aceeași vârstă, care lucram cu profesoara Laura Leșovschi, de la Piatra Neamț. Pe măsură ce avansam și devenea tot mai dificil, tot mai mulți au renunțat la dansuri. Când am rămas doar 15, doamna profesoară a renunțat la cursurile de la Roman și cei care am vrut să continuăm am fost nevoiți să facem drumul până la Piatra Neamț pentru lecții”, spune Teodor Tabacariu.
Nu s-a dat bătut, deși provine dintr-o familie modestă. Tatăl său este dulgher și pe perioada iernii nu are de lucru, iar mama sa este femeie de serviciu la o grădiniță. Teodor mai are doi frați. Nicolae este în clasa a VII-a și face fotbal, iar cel mic, Matei, elev în clasa a V-a a reușit să ajungă în echipa națională de judo. Pentru ca fiecare dintre ei să poată face ceea ce își dorește, familia a făcut mari sacrificii. Mamei nu i-a fost rușine niciodată să muncească, a făcut curățenie în casele celor care îi cereau ajutorul și, când nu s-au ajuns cu banii și-a amanetat verigheta ca să-l poată trimite pe Teodor la concurs.
„Au fost momente când din cauza banilor Teodor a fost foarte aproape să renunțe. Am căutat însă mereu soluții, am renunțat la altele, pentru că știu cât de mult contează pentru el să participe și să-și poată face cunoscut potențialul. Am vrut să arătăm că și din familii sărace se pot afirma copii deosebiți”, a spus mama lui Teodor. Costumația cu care apare în fața juriului la un concurs costă, în cel mai fericit caz, 500 de euro.
„Totul trebuie să arate impecabil. Înainte de a vedea ce poți, de a aprecia dansul, orice arbitru se uită la ținută, din cap până în picioare”, spune Teodor, care a dansat la început cu costume de închiriat. Un dans durează un minut și jumătate. Un minut și jumătate în care spectatorii ascultă muzica și privesc fascinați dansatorii care alunecă zâmbind, grațioși, cu mișcări perfecte.
„Pentru noi, cei care dansăm, în acest minut și jumătate se concentrează ore întregi de repetiții. Până să iasă perfect fiecare mișcare o repetăm de sute de ori. Nu poți face dans dacă nu ai ureche muzicală, dar aceasta trebuie completată de tenacitate, de voința de a o lua mereu de la capăt și de o condiție fizică foarte bună. Dansăm cu zâmbetul pe buze, dar în acest timp suntem concentrați la muzică, la ritm, la fiecare mișcare pe care o facem”, spune Teodor. Elev de liceu, acesta încearcă să armonizeze dansul cu matematica și informatica.
„La școală programul este foarte încărcat și încerc să le fac pe toate bine. În zilele în care am repetiții mă prinde miezul nopții cu caietele în față, dar mi-am spus că dacă am colegi care au reușit, voi reuși și eu. Visez să-mi pot deschide propria sală de dansuri. Pentru a fi instructor de dans trebuie să reușesc să concurez măcar la clasa C. Acum sunt, deocamdată, la categoria D, după ce am urcat trei clase. Avansarea înseamnă multă muncă, participarea la cât mai multe concursuri în care să fiu foarte bun – fiecare echipă pe care am învins-o înseamnă un punct, pregătire susținută și cheltuieli, de la cele pentru pregătire la transport, cazare, taxe de participare”, spune Teodor Tăbăcariu.
Comentarii 0
Discuția cititorilor despre acest articol