Numele meu este Claudia Matei. Întâmplător, sunt editor al Ziarului de Roman. Din nefericire, mama mea a fost diagnosticată, în urmă cu 6 ani, cu demență senilă. Din păcate, simt nevoia să scriu aceste rânduri, nu pentru mine, nu pentru mama mea, ci pentru toți cei care au un handicap permanent și față de care manifestați un dispreț inimaginabil.
Și nu este vorba doar de dispreț și lipsă de empatie, este vorba despre un abuz pe care-l faceți pentru a vă justifica salariul. Este inacceptabil să tot chemați la evaluare oameni fără mâini, fără picioare, fără discernământ, în condițiile în care ei deja se zbat pentru propria viață și nu este normal să fie puși pe drumuri să vă tot convingă că nu le-au crescut mâinile înapoi, nici picioarele și, cu atât mai puțin, nu s-au tratat de demență senilă, o boală neurodegenerativă, care de la o zi la alta se agravează, nu se vindecă!
Toaletă mixtă pentru persoane adulte cu handicap
Clădirea în care funcționează Serviciul de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap nu este semnalizată corespunzător, la adresa respectivă sunt cel puțin patru corpuri de clădire, dar cu puțin noroc nimerești unde trebuie. Nu există o parcare, de fapt drumul este unul pietruit, ca la țară, nici nu vreau să mă gândesc cum arată după o ploaie sănătoasă sau cum poți purta o persoană în scaunul cu rotile din curte până în clădire. Nu există bănci, coșuri de gunoi. Este un tăpșan cu un loc de joacă ruginit și multe bălării.
Când intri în clădire, prima pe stânga este toaleta. O toaletă mixtă. Nu există o cabină specială pentru persoanele în scaun cu rotile. Sunt cabine plasate pe stânga și dreapta. Nu spun că ar trebui să existe și un duș, poate e prea mult pentru 2025, dar persoanele cu demență, deși au pampers, trebuie schimbate periodic, iar la DGASPC Neamț nu sunt condiții nici măcar decente pentru a dezbrăca ori îmbrăca un adult. Până și în cârciumi există toalete separate pentru femei și toalete separate pentru bărbați.
Șase comisii cu 12 funcționari, intră cine și când poate
Nu se respectă nicio programare. Am fost chemată la 10.30, dar pe hol așteptau cel puțin 30 de persoane, care erau acolo de la ora 9.00. Există o sală de așteptare, dar intrarea la comisii se face pe bază de strigare. Te strigă ba de la comisia 1, ba de la comisia 2, ba de la 3, 4, 5 sau 6, toate comisiile având aceeași componență: un psiholog și un asistent.
Practic, trebuie să stai pe hol, în picioare, ca să auzi cine și când te strigă și de la ce ușă. Sunt oameni veniți și de la 70-90 de kilometri, plecați de acasă cu noaptea-n cap, să prindă autobuzul de dimineață. Nimeni nu îți explică procedura, toți așteaptă lipiți de perete să fie strigați. În cazul meu a durat 40-45 de minute. Am mai avut cu mine trei oameni, unul care a ținut „de pază” pe hol și noi trei ne-am asigurat că mama stă liniștită.
„Interviul” de la comisie a durat maximum cinci minute. Am fost invitate să stăm pe câte un scaun tapițat și mă tot rugam ca nu cumva mama să-și facă nevoile, pentru că pampersul nu este imbatabil. Nu mi-am mai făcut griji dacă oare se dezinfectează scaunul, pentru că probabil nici nu se întâmplă așa ceva. Ultima grijă ar fi igiena și bunăstarea celor care vin să li se confirme ceva pe care alți 3-4 medici și-au pus parafa.
Nu aș fi vrut să comentez despre profesionalismul celor din comisie, dar o să o fac, nu din răutate sau frustrare, ci pentru că îmi este greu să înțeleg de ce soarta unui om (mai) stă în mâinile a doi oameni, după ce alți câțiva medici specialiști și-au luat răspunderea să pună un diagnostic clar. Mama a refuzat să discute cu persoanele respective, oricum nu mai poate așeza cuvintele corect într-o propoziție. Am fost eu întrebată dacă s-a văzut o ameliorare a stării față de acum doi ani… Repet, o persoană cu demență nu are cum să fie mai bine după doi ani, nici după o lună, starea se degradează de la o zi la alta. Apoi am fost întrebată ce activități zilnice desfășoară?! Am fost politicoasă, pentru că înțeleg că s-au străduit să întrebe ceva, pentru a-și justifica munca, dar, pe de altă parte, ar trebui ca pregătirea pe care o au să le permită să adreseze întrebări pertinente, conforme cu diagnosticul.
La comisie până la moarte
În 2023, am decis să-i fac dosarul de încadrare în grad de handicap, la patru ani de la diagnosticare, pentru că aveam nevoie de sprijinul statului. Cu greu, am reușit, după vreo trei luni de la depunerea actelor, ca o comisie să vină acasă să o evalueze, pentru că avea momente dese de agresivitate. Și, atunci, una dintre persoanele desemnate de DGASPC să facă evaluarea m-a mustrat că nu am dus-o pe mama de la Roman la Piatra Neamț. Am justificat decizia prin faptul că nu cooperează și poate deveni agresivă – și mi s-a răspuns: „Și ce, suntem obișnuiți!”. Nu contest, dar m-am gândit la ceilalți din jur, pentru care manifestările unei persoane cu demență pot fi tulburătoare. După vreo lună, am primit certificatul de încadrare în grad de handicap – grav cu asistent personal și cu reevaluare în 2025. Acum, la aproape o lună de la prezentarea în fața comisiei, s-a emis un nou certificat, tot grav, tot cu asistent personal și cu reevaluare în august 2027.
Pe certificatul de încadrare în grad de handicap apare numele a opt persoane care au luat decizia. În fapt, documentul nici nu este semnat de toată lumea și pare că semnăturile existente sunt făcute de către un copil, pentru că sunt doar niște linii trase. Niciunul dintre membrii acestei comisii, printre care se numără și un reprezentant al unui ONG, nu a văzut-o pe mama mea. Practic au decis pe baza documentelor depuse. Președintele comisiei este medic de familie, ceilalți sunt toți medici generaliști sau asistenți sociali sau juriști. Nu contest profesionalismul acestora, dar nu am cum să mă întreb de ce cei trei medici psihiatri ale căror referate sunt la dosarele depuse în 2023 și în 2025 nu sunt suficiente pentru a oferi un certificat permanent.
Întrebarea mea pentru reprezentanții DGASPC Neamț este următoarea: dacă mama mea a fost diagnosticată cu demență – afecțiune stabilită de un medic psihiatru, psiholog și medic de familie în 2019, la 69 de ani, iar în 2023, la 74 de ani, a primit certificat de încadrare în grad de handicap grav accentuat cu însoțitor – de ce trebuie reevaluată după doi ani? Și de ce inclusiv acum, în 2025, a primit iar un certificat cu reevaluarea peste alți doi ani, când va avea 78 de ani? Dacă mama mea nu știe de doi ani dacă este zi sau noapte, dacă a mâncat, cine sunt eu, cine este ea, dacă îi este frig sau cald, dacă plouă sau e soare, dacă bluza se ia pe cap sau pe picioare, de ce trebuie să mai treacă printr-o nouă evaluare din doi în doi ani?
Vom solicita un punct de vedere și al DGASPC Neamț și, în același timp, vom cere schimbarea legislației, pentru că toate cererile se fac în numele persoanelor cu handicap, dar cele care nu mai au discernământ nu au cum să completeze o cerere. Și sunt multe persoane în această situație și nu merită să fie tratate de către reprezentanții unei instituții ca pe o marfă, pe care să o aduci la tarabă din doi în doi ani, pentru că sunt oameni și merită să fie tratați cu demnitate, nu purtați degeaba pe drumuri și pe la uși.












Au un algoritm in emiterea acestor evaluări,după doua la 2 ani urmează cea fără Revizuire! Din păcate durata de supraviețuire la aceasta boala e de la 3 la 5 și MAX.8 ani!
Am aflat ca de la anul beneficiarii de certificat HD nu ar mai fi scutiți de impozitul pe teren,casa unde locuiește și autoturismul personal sau al susținătorului!
Sa stiti ca in alte judete nu trebuie sa duci bolnavul la comisie si nici nu vine comisia la el. Acolo sunt de baza hartiile de la medicii de specialitate si ancheta sociala. Mai mult in primul an se da certificatul de handicap pe un an iar in anul urmator se da permanent. Oare judetul Neamt nu face parte din Romania?
Vasile
Consider ca aceste comisii nu au nici o empatie fata de bolnav si familie.
Un caz asemanator am avut si eu cu sotia,care dupa certificarea bolnavului la comisia de la Bucuresti ,am mers la comisia Oiatra Neamt pentru obtinerea certificatului de handicapat care nu la aprobat motivand ca acestej bolnave nu se poate acorda deoarece are un venit ce depaseste cel legal.