În 39 de ani la catedră, Felicia Moisii a format multe generaţii de elevi. După pensionare, profesoara Felicia Mosii se va dedica nepoților, lecturii și prietenilor.
Una dintre doamnele şcolii româneşti, Felicia Moisii, care îşi desfăşoară activitatea la Colegiul Naţional „Roman-Vodă”, ajunge la onorabila vârstă a pensionării. Cu aproape patru decenii de carieră didactică, profesoara Felicia Moisii a format multe generaţii de elevi. Calităţilor de bun pedagog şi de excelent profesionist li se adaugă acelea de om răbdător, discret şi empatic, dăruit meseriei. „Intenţionam să urmez Facultatea de Drept, dar antrenorul de la Clubul Sportiv din Râmnicu Sărat, localitatea mea natală, unde activam în cadrul secţiei de volei, m-a sfătuit să aleg Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, pentru că aveam toate calităţile pentru a urma acest domeniu – pregătire şi talent. Provenind dintr-o familie de cadre didactice, mi-a fost uşor să-mi schimb opţiunea. Probabil, acesta a fost destinul meu: să fac carieră în învăţământ”, spune profesoara Felicia Moisii.
Şi-a început cariera didactică în 1976, alături de soţul ei, regretatul Dan Moisii, fostul antrenor al HCM Roman şi profesor la Liceul cu Program Sportiv, care i-a fost coleg de an. „La 21 de ani eram profesoară. Primul loc de muncă a fost Şcoala Pildeşti, unde am stat 14 ani, până în 1990. Am petrecut clipe frumoase acolo, chiar dacă am fost nevoită să fac naveta şi cu basculanta sau chiar pe jos, pe drum de ţară, neasfaltat, iar iarna, prin nămeţi. Din toate încercările, am extras, pe cât posibil, doar partea frumoasă. Am reuşit să cunosc mentalitatea oamenilor de la ţară. Au fost ani frumoşi, pe care nu-i regret, pentru că mie mi-au plăcut copiii, am fost întotdeauna aproape de ei şi de problemele cu care se confruntă”, mărturisește profesoara Moisii.
Din 1990, Felicia Moisii este cadru didactic la Colegiul Naţional „Roman-Vodă”. „M-am adaptat cu uşurinţă la schimbările din educaţie, unele discutabile. Reformele făcute una după alta şi nu pe termen lung sunt de natură să bulverseze. Pentru a da roade, aceste reforme trebuie să fie făcute pe termen îndelungat. În sistemul de învăţământ actual sunt necesare îmbunătăţiri. În primul rând, lipseşte baza materială. Avem nevoie de mai multe terenuri de sport. În orarul liceului se întâmplă ca mai multe clase să aibă ore de sport în acelaşi timp şi atunci ne descurcăm cum putem. O clasă lucrează afară, alta în sala mică de gimnastică, iar cea de-a treia pe terenul de fotbal. Copiilor trebuie să li se ofere condiţii bune, altfel nu le putem cere mai mult. Am fost în vizită la un liceu din Viena, care avea două bazine de înot, cinci terenuri de sport şi o pistă de atletism. Nu este de mirare de unde apar sportivii, pentru că marea performanţă pleacă de la sportul de masă”, explică profesoara.
Felicia Moisii îşi doreşte ca după încheierea carierei să aloce mai mult timp acelor activităţi cărora nu le-a acordat atenţia cuvenită din lipsă de timp. „Am neglijat cititul şi mă aşteaptă o bibliotecă întreagă. Am o nepoţică în clasa I şi un nepoţel la grădiniţă şi o să facem activităţi împreună. Voi avea, probabil, şi puţină activitate la şcoală. Am cu ce îmi umple timpul, pentru că am prieteni. Eu sunt o fire sociabilă şi îmi place să fiu înconjurată de prieteni, de copii. Am prietenii care durează de zeci de ani. Nu m-am certat niciodată cu nimeni. Suntem oameni şi greşim cu toţii şi este normal să trecem cu vederea anumite vorbe spuse la supărare”, crede profesoara Felicia Moisii.
Deşi a avut o viaţă plină, cu multe satisfacţii profesionale şi familiale, profesoara Moisii are totuşi un regret: „Îmi pare rău că Dan nu mai este. M-am văzut petrecând şi plimbându-mă cu el la pensie. Destinul a vrut altceva, dar eu trebuie să merg mai departe”, spune, cu lacrimi în glas, profesoara Felicia Moisii.
Comentarii