„Respectând jurămâtul lui Hipocrate, te bucuri de prețuire și succes”

Aprecierea este făcută de medicul Dorel Romanescu, care s-a pensionat după 32 de ani de activitate în Spitalul Roman. Doctorul Romanescu, medic primar obstetrică – ginecologie, a decis că e momentul de a se retrage în sânul familiei.

Ultima zi de activitate la spital a medicului primar obstetrică – ginecologie Dorel Romanescu fost luni, 11 noiembrie, iar marţi şi-a invitat toţi colegii la o întâlnire de rămas bun, pentru care a pregătit un bufet suedez, însoţit de şampanie.

„Am rămas foarte plăcut impresionat de maniera în care ei au înţeles să mă sărbătorească. Au folosit un film, mi-au adus elogii – unele poate chiar exagerate -, dar le-am înţeles, pentru că am avut nişte colegi deosebiţi, care m-au susţinut şi m-au înţeles foarte bine atunci când am avut probleme de sănătate. Doresc să le mulţumesc, din nou, pe această cale”, a spus doctorul Dorel Romanescu.

Fericirea de a ajuta un copil să iasă la lumină

În 1947 se năştea la Roman Dorel Romanescu, dintr-o familie formată din tatăl romaşcan şi mama buzoiancă. După absolvirea Liceului „Roman-Vodă”, a decis să urmeze calea medicinei. Studiile universitare le-a făcut la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Mai apoi, în 1978, a susţinut secundariatul (care acum se numeşte rezidenţiat), pe probleme de obstetrică, la Spitalul Cantacuzino.

Imediat după absolvirea facultăţii, şi-a început cariera medicală ca  medic de familie, în judeţul Buzău, în comunele Cozieni şi Pârscov, în comuna bunicilor dinspre mamă. Acolo s-a confruntat cu adevăratele probleme ale sănătăţii, ca şi medic de familie, timp de patru ani de zile.

Îşi aminteşte cu drag de momentul în care a decis să urmeze specializarea de ginecologie.

„Erau posturi pe domenii separate. Atunci, în amfiteatru, când a trebuit să alegem un post, dintre chirurgie şi obstetrică – ginecologie, am ales postul de obstetrică ginecologie, care era disponbil la Spitalul Roman. A fost un impuls, din instinct am făcut această alegere. Asta m-a atras mult, fiindcă făcusem un stadiu de obstetrică – ginecologie şi mi-a plăcut ideea de a mă apropia de femeia gravidă, de a o urmări, dar şi senzaţia deosebită pe care o ai atunci când asişti la o naştere şi când, pentru prima oară, tu eşti cel care pui mâinile şi ajuţi un prunc să iasă la lumină. Atunci m-am decis, a fost ceva de moment”, îşi aminteşte, cu zâmbetul pe buze, doctorul Romanescu.

Astfel, în 1981, a venit la Spitalul Roman, ca medic specialist. A urmat apoi, în mod firesc, numirea, în 1987, ca şef de secţie, iar din 1995 a devenit medic primar. Au urmat studii pe colposcopie şi pe ecografie obstetrică – ginecologică, care au fost dublate de zeci de cursuri şi examene, susţinute pentru a putea lua aceste competenţe.

Medicină cu Poliția la spate, pe vremea comuniștilor

Pe vremea lui Ceauşescu erau mult mai multe cazuri grave, care, de mult ori, îl sensibilizau pe doctorul Romanescu, dar îi dădeau şi mai multă încredere şi hotărâre de a studia cât mai mult, pentru a le putea rezolva.

„M-au impresionat foarte multe cazuri de-a lungul timpului, şi mai ales cele ginecologice. Aveam de-a face cu multe avorturi septice, toxico-septice, cu operaţii laborioase, cu histerectomii, cu drenaj multiplu, cu peritonite, căci femeile apelau pe atunci la metode din cele mai inumane pentru a întrerupe sarcinile. Aceste acţiuni ale lor le influenţau foarte mult starea de sănătate şi veneau în ultimă instanţă la spital. Îmi amintesc de un caz, în care a trebuit să fac o histerectomie, căci pacienta avea peritonită, şi a intrat în insuficienţă renală. Am fugit cu ea la spital la Iaşi şi am salvat-o. Ea a făcut dializă un timp, după care şi-a revenit complet”, povesteşte medicul Romanescu.

Aceste lucruri nu au făcut altceva decât să îl fortifice şi să îi confere o pregătire deosebită, pentru că nu oricine putea să intervină într-o asemenea situaţie. Pe lângă curaj, era nevoie şi de o foarte bună pregătire profesională, aşa cum numai doctorul Romanescu o avea. De multe ori, acesta şi-a uimit colegii prin complexitatea cazurilor rezolvate, aceştia spunându-i, nu de puţine ori, că astfel de cazuri nici în spitalele din Iaşi nu puteau fi tratate de oricine. Medicul romaşcan a fost nevoit să lucreze şi cu Poliţia în spate, pentru că era obligat să meargă în întreprinderile cu pondere feminină, pentru a face propagandă pentru sarcină. Dar nici asta nu l-a împiedicat să îşi îndeplinească misiunea cu dăruire şi pasiune. După căderea comunismului, lucrurile s-au liniştit. De când femeile pot întrerupe la cerere cursul sarcinii, şi nu a mai avut cazuri complicate, de avorturi septice, medicul Dorel Romanescu s-a axat mai mult pe partea obstetricală – asistenţă la naştere, dispensarizarea sarcinilor cu risc crescut, acesta fiind, în continuare, un punct forte al spitalului.

„Odată cu venirea mea la Roman, am trecut la un alt mod de abordare a intervenţiilor. Am fost primul care am făcut histerectomii totale – până atunci de făceau doar subtotale. Asistasem la astfel de operaţii pe timpul secundariatului făcut la spitalul Cantacuzino din Bucureşti”, afirmă doctorul Romanescu. Numai curajul l-a făcut să facă astfel de operaţii, după care a dat exemplul şi altor medici. A fost preocupat, pe perioada cât a fost şef de secţie, de întregirea colectivului: se bucura când veneau medici tineri, dornici să promoveze profesional şi să devină din ce în ce mai performanţi.

Romașcanii îi sunt recunocători și îl admiră

După pensionarea doctorului Romanescu, pe specializarea obstetrică – ginecologie din Spitalul Municipal de Urgenţă Roman rămâne doctorul Laura Arvătescu, un medic foarte bine pregătit din punct de vedere profesional. Medicul Romanescu îşi aduce aminte că aceasta era încă studentă când a născut şi că el a fost cel care a ajutat-o să nască.

Astăzi, nu există persoană din Roman care să nu îl cunoască, să nu îi fie recunoscătoare şi să nu îl admire pe doctorul Romanescu.

„Aşa se întâmplă mereu, nu există să fac 50 de metri pe stradă şi să nu mă salute cineva şi să îmi mulţumească că i-am ajutat să îşi aducă copilul pe lume. Nu pot reţine toţi pacienţii, dar îi salut mereu cu mare drag”, povesteşte, cu mare emoție, doctorul.

De-a lungul carierei, medicul Romanescu nu s-a lăsat speriat de nimic, pentru că a fost dublat mereu de o pregătire profesională foarte bună, care l-a ajutat să facă faţă cu brio tuturor cazurilor speciale.

„Recunosc că multe cazuri nu îmi făceau bine. Nu puteam înţelege familiile care aveau o situaţie materială destul de bună şi care mai aveau copii şi, totuşi, apelau la tot felul de manevre avortive, când ar fi putut fie să prevină sarcina, fie să crească acel copil. Ingerau substanţe toxice – cum ar fi leandru, sau luau ceaiuri de muşcată, să nu mai zic când îşi introduceau sârme în organism, pentru a face rău fătului – şi de aici rezulta septicitatea manevrelor”, spune doctorul Romanescu.

Privind în urmă, la activitatea de o viață dedicată sănătății mamei și copilului, medicul romaşcan spune mândru că nu regretă nimic. A avut posibilităţi multiple, putând să profeseze la Bucureşti. Spune, însă, că s-a născut la Roman şi nu regretă că a venit aici. A contat şi faptul că, în momentul în care s-a îmbolnăvit tatăl său, el a fost cel care a vrut să vină să îl îngrijească, iniţial pentru o perioadă scurtă de timp. Iată că soarta a făcut ca el să rămână aici.

De-a lungul activităţii sale la Spitalul Roman, s-a bucurat mereu şi de ajutor din partea directorilor. S-a înţeles foarte bine cu toți colegii, dar şi cu cadre medicale medii sau infirmiere, poate și pentru că nu a încercat niciodată să se impună. Nu a fost niciodată adeptul criticilor. Făcea mici observaţii, le spunea ce trebuie să facă, fără alte discuţii.

Între binele pacienților și iubirea familiei

Medicul Dorel Romanescu a ajutat foarte multă lume. Faptul că nu a abordat un stil mercantil i-a dat aripi şi nu a depins de nimic.

„Aş mânia pe Dumnezeu să spun că nu am primit nimic, dar m-am uitat cu mare atenţie de unde primesc şi doar de la cei care aveau de unde să dea. De la ceilalţi, un mulţumesc a fost mereu arhisuficient”, povesteşte doctorul. Mărturiseşte că i-a fost mai greu atunci când a trebuit să îngrijească membri de familie sau colegi, iar acele momente le-a trăit cu mari emoţii. Nici crizele de necesar medical nu l-au descurajat, dar s-a descurcat de fiecare dată cum a putut. Aceste lucruri nu au avut darul să îl influenţeze şi să renunţe. A avut mereu răbdare.

Ca un sfat pentru viitorii medici: să îşi păstreze demnitatea profesională şi să îşi amintească mereu de jurământul lui Hipocrate pe care l-au făcut la sfârşitul anilor de facultate. ”Dacă ei şi vor aminti mereu de jurământ şi de faptul că, respectând deontologia medicală, vor avea demnitatea profesională să respecte ceea ce au promis, ce au jurat, vor deține cheia succesului. Trebuie să ştie să se apropie de fiecare pacient, să învețe cum să întreţină relaţia dintre medic şi pacient”, crede medicul Dorel Romanescu.

De acum, toată atenţia sa va fi concentrată asupra familiei şi asupra sănătăţii sale, dar şi asupra cabinetului.

„Colegii mi-au dat un impuls nou, ca, odată cu pensionarea, să decid să rămân la cabinetul individual, care e foarte bine dotat, unde o să ofer consultaţii dimineaţa şi după-amiaza, pentru a nu mă despărţi de meserie cu totul”, promite doctorul Romanescu. Ceea ce îl bucură cel mai tare este că, de acum, va avea mai mult timp pentru familie, pentru cei doi copii şi trei nepoţi, pe care îi va vizita mai des la Bucureşti.