Profesoara de sociologie i-a deschis drumul către o profesie cu responsabilităţi faţă de societate. Angajatorii au refuzat-o, considerând că este prea calificată pentru posturile oferite. Gianina lucrează la Cantina Socială, având o experienţă practică acumulată la Primăria Boghicea şi la mai multe ONG-uri.
Gianina Chirugu este asistent social la Cantina Socială din cadrul Complexul Multifuncţional „Casa Pâinii” din Roman. Tot mai complicată în contextul schimbărilor prin care trece societatea, profesia de asistent social necesită, spune tânăra în vârstă de 30 de ani, o pregătire permanentă a celor pasionaţi să ajute oamenii, familiile şi comunitatea.
Fostă elevă a Colegiului Tehnic „Petru Poni” din Roman, profilul istorie – ştiinţe socio-umane, ca şefă de promoţie, Gianina a urmat cursurile Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, domeniul asistenţă socială. „Dragostea pentru această profesie am căpătat-o încă din timpul liceului. În clasa a XI-a, am studiat disciplina «sociologie» care are mare legătură cu domeniul «asistenţă socială». Diriginta mea, profesoara de ştiinţe socio-umane Catinca Covrig, mi-a sugerat, atunci, să merg la olimpiada de sociologie. I-am ascultat sfatul şi am luat locul II la faza judeţeană. Studiind sociologia şi pentru bacalaureat, m-am gândit să urmez cursuri universitare de asistenţă socială. Deşi am fost admisă la buget la două facultăţi – Istorie şi Asistenţă socială -, am ales domeniul «asistenţă socială» pentru că m-am gândit că este de viitor. Nu-mi pare rău de alegerea făcută. Asistenţa Socială este o facultate dificilă, dar frumoasă”, a spus Gianina.
Gianina a îmbinat asistenţa socială şi construcţiile de maşini
După un master în managementul tehnologiilor de producţie la Universitatea Tehnică din Iaşi, Gianina s-a înscris, în anul 2008, la doctorat. „M-am mutat la Iaşi. Intrasem la doctorat şi eu, şi soţul meu, urmând aceeaşi specializare – Inginerie industrială -, dar cu teme diferite. Soţul a făcut Facultatea de Tehnologie a Construcţiilor de Maşini. Experienţa lui a fost foarte utilă pentru mine în realizarea lucrării, dar am făcut, totuşi, şi un curs de mecanică. A fost dificil, deoarece profesorii au fost reticenţi că eu aş putea să fac un doctorat într-un alt domeniu decât cel în care m-am pregătit. Excepţie a făcut profesorul Dragoş Paraschiv, care m-a încurajat permanent”, a spus Gianina.
Tânăra a prins curaj. A participat la conferinţe, a scris lucrări ştiinţifice. În trei ani, a prezentat 30 de lucrări ştiinţifice la diverse manifestări, pe care le-a publicat în reviste de specialitate. „Domnul profesor Paraschiv a fost cel care mi-a sugerat să scriu o lucrare. I-am urmat sfatul şi aşa a apărut prima mea carte de specialitate – «Organizarea locului de muncă în industria constructoare de maşini». Apoi a apărut cea de-a doua, un «Ghid practic pentru diagnosticarea organizării locurilor de muncă din industria constructoare de maşini». Elementul de noutate pe care l-am adus prin teza de doctorat intitulată «Contribuţii privind îmbunăţirea organizării locului de muncă în condiţiile modernizării industriei constructoare de maşini» a fost, printre altele, reorganizarea locurilor de muncă pentru persoanele cu handicap. Este ştiut faptul că puţine persoane cu dizabilităţi se pot angaja într-o fabrică, pentru că maşinile nu sunt adaptate pentru această categorie de persoane. În timpul doctoratului, am beneficiat de o bursă de trei luni la Universitatea din Lisabona, care mi-a deschis orizontul. Întoarsă în ţară, aveam să întâmpin un obstacol greu de trecut – practica. Pentru a face un stagiu de practică în România, am bătut la uşile mai multor instituţii. Unii îmi spuneau că este o procedură prea complexă, alţii că au nevoie de acceptul patronilor care erau cetăţeni străini. Am ajuns să fac practică tocmai la Bârlad, la SC Rulmeţi SA, singura societate care a avut disponibilitate să mă ajute pentru a-mi realiza pregătirea practică a doctoratului. La finalul susţinerii tezei de doctorat, unul dintre profesorii evaluatori a făcut o recomandare facultăţii: «Conducerea facultăţii să ia în calcul realele abilităţi didactice ale doamnei pentru a fi angajată la facultate»”, povesteşte Gianina.
Angajatorii se feresc de oameni calificaţi
În practică, lucrurile au stat altfel, aşa încât Gianina a trebuit să caute în altă parte un loc de muncă. „Mi s-a oferit un post de asistent universitar la Universitatea din Petroşani, dar nu am vrut să plec din oraş. În aceste condiţii, am început să caut un loc de muncă în Roman şi împrejurimi. Observam cu surprindere că doctoratul este privit cu reticenţă, în sensul că angajatorul crede că, atunci când eşti prea calificat, ceri bani mulţi. Aveam o oarecare experienţă practică dobândită în cadrul unor ONG-uri, la Comisariatul pentru Societate Civilă, la Asociaţia de Iniţiativă Locală, am mai lucrat pe proiecte. Întâmpinând acest obstacol, am scos din CV studiile de master şi doctorat, pentru a avea şanse mai mari la angajare. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat când m-am angajat la Cantina Socială”, a spus Gianina.
Cea mai bogată experienţă practică a acumulat-o în comuna Boghicea. „La o primărie de ţară, te întâlneşti cu tot felul de probleme ce ţin de asistenţă socială, autoritate tutelară, handicap, ajutor social, alocaţii. În două luni, cât am lucrat la Boghicea, am învăţat foarte multe lucruri care mi-au folosit mai târziu”, a spus Gianina.
Meseria de asistent social nu se face, spune tânăra, pentru bani, ci numai pentru suflet, pentru oamenii care au nevoie de ajutor. „Un asistent social trebuie să fie la curent cu legislaţia în domeniu, să se adapteze după fiecare situaţie în parte şi să ajute persoanele în nevoie să găsească singure soluţiile la problemele pe care le au”, a spus Gianina.
Comentarii
Felicitari!!! 🙂