Un bloc izolat între schele, locatari obligați la riscuri permanente, disconfort estetic, firme fantomă, evaziune fiscală, lucrări de mîntuială, bani aruncați pe geam, toate consecințe ale blazării, ineficienței, obrăzniciei sau indolenței unor concetățeni.
Sistematizînd informațiile primite de la locatarii blocului numărul …, de pe strada Ecaterina Teodoroiu, concluziile sînt cele de mai sus. Ori că trăim în țara lui Haos. Un caz aparent banal, ale cărui complicații nu ne afectează partea vitală a existenței, dar distrug și ceea ce a mai rămas din așa- zisa autoritate a instituțiilor statului. Se încadrează în deja generalizată atitudine crescută sub sloganul „merge și așa”.
Vine la bloc o firmă de construcții. Bat la ușile apartamentelor niște indivizi care se declara mari specialiști în lucrări de izolație termică a blocului, încep prin a oferi cele mai mici prețuri și cea mai bună calitate, nu iau nici un acord scris de la locatari, ridică schelele, bat palma cu un singur proprietar al cărui apartament este izolat, tencuit, văruit (Dumnezeu știe cît de bune!), pleacă fericiți cu o încasare ce le permite să stea în cîrciumă încă o lună și… atît.
Trece o lună, trec mai multe, se face acușica anul, dar ei nu mai apar. A trecut sezonul, așteaptă următorul. Iar locatarii așteaptă ca cineva să-i apere. „Am cerut să intervină, măcar pentru a fi preluate schelele, cineva din Primăria Roman. Mi s-a spus că nu e de resortul lor. Am fost la Poliție, cu gîndul că lucrătorii în cauză or fi niște țepari. Pe de altă parte, schela reprezintă o valoare, deloc mică, și să nu fim noi făcuți responsabili. Nu este nici de competența Poliției, am fost refuzat politicos. Fiind vorba de firmă, de bani, de lucrări ce pot fi impozitate, m-am dus la Administrația Financiară, efectul fiind același: „nu ne privește, nu avem cum și de ce interveni”. Am pierdut ceva timp, cu gîndul că fac un gest normal și o faptă bună. Nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită, cum am început să credem cu toții. Am lăsat în urma mea nedumerirea funcționarilor care nu se implică, o listă lungă de întrebări privind responsabilitatea, simțul datoriei și mirarea că se mai agită cineva pentru o problemă colectivă. Viața m-a învățat că ceea ce nu poate omul, poate Cel de Sus. Cît de sus trebuie să intervenim pentru a se rezolva astfel de situații rămîne dilema care guvernează în țara lui Haos„, crede profesorul Vitalie Vlasov, locatarul din blocul sechestrat între schele.
Comentarii