Rămas bun, Tudore! Încă un jurnalist ne-a părăsit pe această lume

HomeSocial

Rămas bun, Tudore! Încă un jurnalist ne-a părăsit pe această lume

Tudor Ciubotaru, unul dintre cei mai faini jurnaliști pe care i-am cunoscut, poate și pentru că mi-a fost apropiat de vârstă și am pornit pe drumul presei cam în același timp, s-a stins din viață joi, 27 ianuarie, la doar 41 de ani. În ultimii ani a luptat cu o boală necruțătoare, aia care nu ține cont de sufletul omului, ci îi alege parcă după bunul plac și lasă în urmă doar durere.

Pe Tudor l-am cunoscut mai bine în urmă cu mai bine de 13 ani, în redacția Monitorului de Neamț. Înainte de asta, ne cunoșteam ca și colegi, s-ar putea spune un fel de rivali, pentru că lucram la ziare concurente. Dar nu era tocmai așa. Destul de des, ne sunam pe ascuns, să ne dăm ponturi și să ne completăm documentările. Era un gest acceptat tacit, pentru că el spunea ceva, eu mai spuneam ceva și, uite-așa, din sursele fiecăruia ieșea materialul. Astea erau documentările despre accidente, crime, alte fărădelegi, tot ce ținea de Poliție, Pompieri și Spital. Când am lucrat împreună, tot la fel făceam. Ne povesteam, iar mai apoi ieșeau articolele. În acea vreme, presa se făcea „mai greu”. Mergeai pe teren, așteptai pe la uși, dădeai și zeci de telefoane de pe fix, că telefonia mobilă nu era încă accesibilă tuturor și, în tot acest timp, gândeai ce vei scrie și cum a doua zi o lume întreagă îți va citi știrea. Frumoase vremuri.

Vremurile și timpurile ne-au despărțit o vreme. Dar, într-o zi, acum ceva ani, m-am trezit pe Facebook că prietenul meu Tudor Ciubotaru m-a înscris pe un grup, „Tâmpeniile Internetului”. Am puțini prieteni online, puține grupuri de interes și, la acel moment, m-a bufnit râsul că cineva s-a gândit că mi-ar place să fac parte din tâmpeniile internetului. Pentru că invitația a venit de la Tudor, am rămas pe acolo, ce rău putea să fie?! Și Tudor al nostru mai posta câte un clip haios la câteva zile, parcă zicea: „Uite, colega, se poate și mai rău!” Și avea dreptate, pentru că lumea e multă și sunt multe tâmpenii făcute și unele de văzut.

Nu vă mai spun de câte ori m-a ajutat să facem transmisiuni de la meciurile de handbal sau de fotbal. Era printre puținii oameni care știau să comenteze un meci și să transmită acele cuvinte care să te facă să simți că erai pe teren.

Niciodată nu poți scrie despre cineva tot, pentru că rămân întotdeauna lucruri nespuse. Cred cu tărie că Tudor putea face mult mai multe lucruri minunate în această viață. Dar știu și că nu e delăsător și, de Sus, va pune în plan alte proiecte!

Rămas bun, Tudore!

 

 

 

 

 

Comentarii

WORDPRESS: 0