Promoţie de „platină” la „Roman Vodă”

Absolvenţii din promoţia 1954 s-au întâlnit la şcoală după 60 de ani.

Absolvenţii din promoţia 1954 a Liceului de băieţi, astăzi Colegiul Naţional „Roman Vodă”, s-au întâlnit după 60 de ani de la terminarea liceului. Din cei 48 de absolvenţi de acum 60 de ani, doar 9 au fost sâmbătă prezenţi în fosta sală de clasă. Doi dintre ei au venit împreună cu soţiile, iar unul dintre colegi, Mihai Şuster, decedat cu mulţi ani în urmă, a fost reprezentat la întâlnire de soţia sa. Foşti ingineri, profesori pensionari, militari de carieră, trecuţi de mult în rezervă, unii stabiliţi în alte oraşe decât în Romanul anilor de liceu, au lăsat pentru câteva ore bătrâneţea departe, pentru a face loc amintirilor din tinereţe. „Am fost o generaţie foarte bună, care am avut norocul unor profesori de excepţie. Am avut profesori buni la matematică, foarte mulţi am ajuns ingineri”, povesteşte Constantin Ştenţel. Ţinându-se drepţi, în ciuda anilor mulţi pe care îi duceau pe umeri şi glumind pe seama părului alb şi a mâinilor tremurate, foştii elevi din 1954 s-au oprit întâi, îndelung, în faţa şcolii, transformându-se într-o „prezenţă” neoficială. „Ce mai ştii de Ceongrade, trăieşte ? Trăieşte, dar nu vine. Nu-l mai ţin picioarele”. Scările până la primul etaj al colegiului, acolo unde au avut clasa, le-au dat ceva de furcă participanţilor. „Băieţii”, în ciuda celor 80 de ani, nu s–au dat însă bătuţi. Sala de clasă nu mai arată ca acum 60 de ani.

Locurile în bancă le-au păstrat, însă, în minte şi, se aşează cuminţi, pe locurile lor de elevi. Pentru că nici un fost profesor nu a descoperit reţeta tinereţii veşnice, formalitatea de a striga catalogul o îndeplineşte unul din foştii elevi, Vasile Cojocaru. Toţi colegii ştiu că este nepotul de sânge al celebrului profesor romaşcan de matematcă Alexandru Cojocaru, care îşi are un loc de cinste în istoria colegiului. „Era profesor şi atunci în şcoală, dar nu a predat la clasa noastră, pentru că nu era voie să ai rude în clasă. Dar asta nu înseamnă că nu ştia ce fac la matematică. Dacă nu apăream într-o lună cu 10 probleme la gazeta matematică, îndată mă chema şi mă lua la verificat. Am moştenit de la el „gena” pentru matematică, şi copiii mei la fel, spune inginerul pensionar Vasile Cojocaru. Niciunul dintre cei prezenţi nu mai povesteşte ce a făcut de când a terminat liceul. S-au revăzut de multe ori de atunci, la început mai rar, în ultimii ani mai des. Şi, începând din acest an, au luat hotărârea de a se întâlni anual. Discuţia se concentreză, însă, pe evenimentele trăite împreună. N-ai zice că au 80 de ani, după cum povestesc farsele pe care le făceau la ore sau cum au trecut de examenul de bacalaureat. „O mai ţineţi minte pe profesoara de franceză, când i-au căzut pe catedră, în timpul orei, bulgării de zăpadă pe care i–am aruncat şi i-am lipit de tavan?”. Din „tragediile” de acum 60 de an, care s-au lăsat cu pedepse la vremea respectivă, n-a mai rămas decât farmecul întâmplării de spus nepoţilor.  „Îl mai ţineţi minte pe Poenaru ? Făceam biologie de nivel universitar. Când am dat bacalaureatul, după ce am răspuns la subiectul de pe bilet, numai ce-l văd că îmi întinde un arătător şi îmi zice: ia arată Botoşaniul pe hartă ! Până să mă lămuresc eu care-i treaba cu geografia la proba de biologie, întind mâna să arăt Botoşaniul. Şi numai ce-l aud pe Poenaru: rămâi aşa! Ce muşchi s-a încordat când ai întins mâna ?”, povesteşte Vasile Cojocaru. După ce au depănat amintiri din tinereţe în sala de clasă, foştii elevi au vizitat muzeul colegiului din vila Hogaş. Gazdă le-a fost bibliotecara Cornelia Jora, care a făcut o prezentare a istorie  colegiului şi a peformanţelor realizate de generaţiile noi de elevi. „Aceste întâlniri sunt pentru noi evenimene pe care le aşteptăm cu sufletul la gură. La 80 de ani, nu mai ai prea multe de aşteptat de la viitor. Dar, ai multe motive să te întorci cu plăcere în trecut, să-ţi vezi prietenii, colegii. Cred că cea mai bună explicaţie pentru ce poate reprezenta un astfel de eveniment pentru un participant este exemplul socrului meu, care a participat la revederea de 60 de ani de la absolvirea facultăţii. Au fost cinci participanţi, erau trei foşti colegi, doi cu soţiile, care au stat câteva ore de vorbă la o terasă din Iaşi. Cinci ani, cât a mai trăit socrul meu după această revedere, a povestit, de câte ori avea prilejul, despre întâlnirea lui cu colegii”, a spus Vasile Cojocaru.