Elevii promoţiei 1975 s-au reîntâlnit cu profesorii care au contribuit la formarea lor.
„A fost odată ca niciodată. Aşa încep poveştile copilăriei sau ale vieţii. Aşa a început şi povestea dumneavoastră, pe băncile şcolii româneşti, într-o sală de clasă. Am venit să vă amintiţi cum era viaţa de elev atunci, iar noi să vedem cum vom arăta peste ani. Ne uităm în ochii dumneavoastră şi vedem uimire, dragoste, speranţă, teamă, dar mai ales nostalgie. Am ţinut să vă întâmpinăm cu zâmbete, flori, dar mai ales cu gânduri frumoase. Este o zi de aducere-aminte a primei note, a profesorilor de la clasă, a primei lucrări de control sau prima dragoste”, sunt cuvintele elevei Ioana Cocuţ, din clasa a III-a, de la Colegiul Naţional „Roman-Vodă”. Alături de colegi şi de învăţătoarea Anişoara Cojocaru, Ioana i-a primit pe foştii elevi ai Liceului „Roman-Vodă” din promoţia 1975.
„Este un moment de mare încărcătură emoţională, de comunicare sufletească. Sunt sigură că veţi retrăi cu plăcere şi emoţie minunatele clipe adolescentine, deoarece, aşa cum a afirmat Seneca: «Amintirea este singurul rai din care nu putem fi alungaţi». Mă bucur că spiritul romanvodist nu s-a pierdut. Aţi reuşit să transformaţi anii de liceu într-o frumoasă poveste cu «a fost odată», dar şi cu «va urma». Faceţi parte din istoria Colegiului Naţional «Roman-Vodă» şi majoritatea aţi scris istorie prin faptele dumneavoastră”, a spus Cornelia Jora, custodele Muzeul Hogaş din incinta Colegiului Naţional „Roman-Vodă”.
„Văzând-o astăzi pe doamna profesor Mihai, mi-am amintit de anii mei de liceu, când domnul diriginte Mihai ne ţinea lecţii extraordinare de matematică şi dirigenţie. Într-adevăr, timpul trece foarte repede, depinde doar cum trecem prin timp. Mi-am amintit şi de cununia mea, deoarece naşa de cununie este unul dintre elevii acestei promoţii. Sunt sentimente amestecate, dar mă bucur sincer că ne-am cunoscut şi, la următoarea întâlnire, trebuie să ne întâlnim în Corpul B, aflat în reabilitare, acolo unde aţi învăţat. Vă felicit că sunteţi modele pentru generaţia de astăzi”, a spus profesor Mihaela Tanovici, directorul Colegiului Naţional „Roman-Vodă”.
Foştii elevi ai acestei promoţii au fost întâmpinaţi şi de profesorii Maria Mihai (matematică), Minea Anda (limba franceză), Adelina Socor (geografie), Carmen Piţigoi (limba şi literatura română) şi Gheorghe Niţă (educaţie fizică şi sport), câţiva dintre dascălii celor cinci clase care au absolvit în 1975.
După câteva gânduri rostite de organizatorii evenimentului, diriginţii au trecut la strigarea catalogului. Viaţa i-a purtat pe absolvenţi departe de casă, în ţară, dar şi în străinătate, în Argentina, Franţa, Grecia, Israel şi Italia.
„Şi la cealaltă întâlnire, şi acum, mi-ai spus: «Doamna dirigintă, să ştiţi că m-am tuns! Care-i problema?»”, l-a întrebat, mirată, profesoara Maria Mihai pe fostul ei elev Radu Mircea, când i-a venit rândul la catalog. „Păi, doamna dirigintă, când eram elev, mă trimiteaţi foarte des la tuns”, explică elevul. Mărturisirea a continuat: „Nu am fost un element deosebit în timpul liceului, dar am învăţat câte o bucăţică din fiecare disciplină. Eram preocupat mai mult cu tenisul de câmp, dar să ştiţi că, până la urmă, am învăţat şi am ajuns inginer. Am făcut Facultatea de Mecanică, am lucrat la ArcelorMittal Roman până în 1983. M-am ”măritat” la Iaşi şi am lucrat la o întreprindere similară din oraş. Am o fată de 30 de ani, necăsătorită”. Replica a venit ca în adolescență. „Eu am un băiat neînsurat. Poate reuşim să le organizăm şi lor o întâlnire”, spune o colegă de an.
„Efortul organizatorilor a fost mult mai mare decât al meu, acela de a veni din America. Mulţumesc doamnei diriginte Maria Mihai pentru tot ce ne-a învăţat. Fata mea cea mică m-a întrebat: «Mamă, dar tu mai ştii matematică, după atâţia ani?» Locuiesc de 19 ani în America. Am două fete. Cea mare avea doi ani şi jumătate când am plecat din ţară, iar cea mică s-a născut în America. Am reuşit să ne facem o viaţă frumoasă. Sunt de 30 de ani împreună cu soţul meu. Fata cea mare a terminat Literatura la New York şi face masterul în Las Vegas, oraş în care locuim, iar fata cea mică studiază la San Francisco. Ne bucurăm de viaţă, de sănătate şi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce avem”, a spus fosta elevă a clasei a XII-a A, Cosette Căescu.
Comentarii