PRIMIM DE LA CITITORI: MUNCITORI ŞI… MESERIAŞI

În cursul zilei de ieri, am primit pe adresa redacţiei următorul text, semnat, dar cu rugămintea să nu publicăm numele persoanei, asta şi deoarece subiectul abordat dezbate o problemă delicată – aceea a modului în care unele instituţii ale statului desfăşoară controale la agenţii economici. Indiferent că vorbim de corporaţii sau PF-uri. Modalitatea şi efectele acesteia sunt expuse în continuare:

Acum câteva zile, m-am întâlnit cu o amică. Nu era nimic neapărat neobişnuit la ea, în afara tonului. Inerent, o întreb ce face şi care mai e viaţa ei:

„Nu ştiu! Sunt aşa de bulversată, încât nu mai ştiu nici cum mă cheamă. M-am angajat, de curând, la un magazin şi, azi, am avut control de la economic. Magazinul era plin, mi-au băgat o legitimaţie sub  nas. «Fă casa!» Şi acum îmi tremură picioarele. Dintr-odată, nici colbul nu mai zbura în aer, darămite eu să reacţionez raţional. Mă pierdusem cu totul. Nici nu ştiu dacă m-a blocat mai tare contextul sau atitudinea. Aveam impresia că un nor mare, negativ, s-a lăsat asupra mea şi, dintr-odată, eram cea mai mare infractoare. Oare la o mare firmă sau la lanţurile mari de magazine îşi permit să facă la fel? Închid casele, fac monetarul şi las oamenii să stea să aştepte până-şi termină ei treaba? Am auzit că au fost şi la piaţă. I-au luat la rând. «Tu, scoate actele, tu – scoate actele şi tu, la fel». Parcă am fi animale la rând, la crotat. Te-ai simţit vreodată umilit? Ştii ce înseamnă să se uite omul la tine ca la ultimul infractor, iar tu să vrei să te faci mic, micuţ, să vrei să te disipi şi să nu poţi? Şi cea mai gravă treabă este că te simţi, involuntar, cel mai mare infractor, fără să fii. Oamenii pot comite greşeli… De ce ale mele trebuie să apese greu pe conştiinţă şi buzunar, iar ale lor sunt ca floricelele presate sub tone de hârtii?”

E.C.