Exercițiul Anei-Maria în finala individuală la bârnă din cadrul Campionatelor Mondiale 2018 de la Doha, Qatar, de la începutul lunii noiembrie, durează mai puțin de un minut și jumătate. E primul ei Campionat Mondial. Cea mai mică gimnastă a naționalei pășește cu grație pe cel mai dificil aparat, cu lățimea de doar zece centimetri. Știe că, doar cu o zi în urmă, a căzut de pe bârnă în finala pe echipe și încă o supără accidentările de la picior. Dar evoluția ei primește aprecierile juriului și o medalie. Nu e cea de aur, obținută de o chinezoaică, însă Ana-Maria Pădurariu va fi pe treapta a doua a podiumului de premiere, înaintea celei mai bune gimnaste a lumii din această generație, americanca Simone Biles. Aceasta este povestea gimnastei cu sânge romașcan și a primei sale medalii obținute la un Campionat Mondial.
La vârsta de trei ani a intrat pentru prima dată într-o sală de gimnastică
Medalia de argint a Anei-Maria Pădurariu ajunge și în palmaresul Canadei, țară în care s-a născut, acum 16 ani. Părinții săi, Aida și Cristi Pădurariu, au plecat din România, mama și fratele său mai mare fiind născuți în Roman.
„Ana este cel de-al doilea copil al familiei noastre. Primul nostru copil este Rareș, născut la Roman acum 29 de ani. Mama mea, Georgeta Mârț, locuiește cu noi în Canada. Familia noastră mai are un membru, un cățel, Tino, de 12 ani, care este răsfățatul casei”, povestește mama Anei, Aida Pădurariu.
Familia Pădurariu: Rareș, Cristi, Georgeta, Ana și Aida
Ana s-a născut pe 1 august 2002, în Barcebridge, un oraș turistic din frumoasa zonă Muskoka, provincia Ontario, în sud-estul Canadei. „La vârsta de trei ani a intrat pentru prima dată într-o sală de gimnastică, iar la patru ani a întâlnit-o pe renumita campioană olimpică la individual compus din 1980 de la Moscova, Elena Davydova, la clubul Gemini din Oshawa. De 12 ani se antrenează la același club, avându-i pe Elena Davydova și Valery Yahchybekov ca antrenori. Ana este în clasa a XI-a la liceul Sinclair din Whitby, unde participă la două ore pe zi la cursuri, după care merge la antrenament pentru șase-șapte ore. O parte din cursuri le face acasă online, seara, după antrenamente și în weekend-uri”, spune Aida Pădurariu.
Ana muncește din greu să facă față cerințelor de la școală și la antrenamente. „Medalia câștigată la Doha este încununarea muncii ei și a antrenorilor. Un ajutor deosebit îl are din partea comunității românești, de la Parohia «Toți Sfinții» din Toronto, unde preot paroh este părintele Vasile Aileni. Părintele și preoteasa Claudia sunt născuți în Roman. Ana primește binecuvântarea părintelui înaintea plecării la orice competiție. Pe această cale, am dori să mulțumim tuturor celor care o susțin, o încurajează și se roagă pentru ea”, mai spune mama Anei.
Biserica „Toți Sfinții” – Părintele Vasile felicitând-o pe Ana după slujba de duminică, 11 noiembrie
Prima dată când a intrat într-o sală de gimnastică i-a uimit pe antrenori
Ana a fost de mică foarte activă și plină de energie, iar părinții au încercat să îi dirijeze această energie spre balet, gimnastică și dans, luând, de asemenea, lecții de pian și de chitară.
„A început gimnastica la vârsta de trei ani. La patru ani, am înscris-o la clubul Gemini din Oshawa, unde a întâlnit-o pe Elena Davydova, actuala ei antrenoare. Prima dată când a intrat într-o sală de gimnastică s-a urcat pe bârnă și a mers de la un capăt la altul fără frică și fără nicio ezitare, uimind antrenorii. În momentul de față, bârna și solul sunt aparatele ei favorite. Ana nu a visat niciodată că va face carieră în sport, în gimnastică. Visul ei era să danseze și să cânte la pian. Cu timpul, gimnastica a luat locul tuturor celorlalte activități extrașcolare, din cauza lipsei de timp și a orelor de antrenament. Nadia Comăneci a fost modelul ei, mai ales după ce a întâlnit-o la o competiție în Oklahoma, în 2013”, povestește Aida Pădurariu.
Alături de Nadia, în 2013
Gimnastica a fost la început pentru Ana ca o activitate de recreere, ca o joacă ce s-a transformat, până la urmă, în ceva foarte serios pentru ea. „De la o vârstă fragedă s-a dovedit a fi foarte receptivă, ascultătoare și fără frică. În inocența ei, nu înțelegea riscurile gimnasticii. Cred că asta o ajuta să execute elemente de mare dificultate cu o mare ușurință. Antrenorii au văzut potențialul ei și au încercat să o antreneze la un alt nivel, cel de performanță. Elena Davydova a decis să îi schimbe programul de antrenament de la 20 de ore pe săptămâna la 30 de ore, într-o singură vară, bineînțeles cu acordul nostru și al Anei. Din momentul acela, gimnastica a fost totul pentru ea. Programul școlar s-a modificat, antrenamente cinci zile pe săptămână, vacanțe scurte, competiții internaționale”, spune mama Anei.
Campioana națională de juniori a Canadei
Prima mare competiție internațională a Anei-Maria Pădurariu a fost în Italia, la Jesolo, în 2015, unde a avut o evoluție foarte bună, locul șapte la individual compus și calificându-se în finala pe aparate la bârnă. Chiar dacă a fost cea mai tânără din echipa Canadei, a obținut locul șase la bârnă, având una dintre cele mai mari note la dificultate.
„Pentru patru ani la rând, Ana a fost campioana națională a Canadei la nivelul de novici și la juniori. Doi ani la rând, a fost desemnată cea mai bună gimnastă la juniori a Canadei. În anul 2016, Ana a câștigat cinci medalii de aur la Campionatele Pan-Americane din Sucre, Bolivia. Ana și-a făcut debutul ca senioară anul acesta, la competiția Elite Canada care a avut loc în Quebec, unde a ieșit pe locul al doilea, la o diferență de trei sutimi de primul loc. Din păcate, la acest concurs s-a accidentat la sărituri, ultimul aparat din concurs”, povestește Aida Pădurariu.
Premierea după concursul Elite Canada. Ana pe locul al doilea
Sacrificiile sportului de performanță
Gimnastica artistică este un sport extrem de complex, care necesită maximum de efort și concentrare. „Noi, ca părinți, suntem conștienți la ce riscuri se expune Ana la antrenamente și la competiții. La antrenamente, noi nu avem permisiunea să ne uităm. La început, nu am înțeles din ce motiv, dar explicația este foarte simplă: privind din afară, noi nu știm ce se întâmplă în sală. Câteodată sunt lacrimi, momente de frustrare, căzături, loviri și putem să înțelegem greșit ce se întâmplă acolo. De obicei, noi la competiții vedem pentru prima dată noile elemente care au fost introduse în exercițiile Anei. Un rol deosebit îl joacă antrenorii. Ana a avut parte de cei mai buni antrenori din Canada și, chiar, din lume: Elena Davydova și Valery Yahchybekov. Noi, dar mai ales Ana, avem încredere deplină în deciziile lor și modul cum o antrenează. După 12 ani de când ne cunoaștem, am putea spune că ei fac parte din familie”, spune mama gimnastei.
Antrenorii Anei: Valery și Elena
Ana și Elena după festivitatea de premiere de la Doha
Valery, Ana și Elena la clubul Gemini, Oshawa
Ana este foarte conștientă și știe exact ce este admis și ce nu din punctul de vedere al mâncării, medicamentelor sau orelor de odihnă. „Rezultate fără sacrificii nu există, atât din partea ei, cât și a noastră, ca părinți. Bineînțeles că este vorba despre sacrificii financiare, dar este vorba și de o disciplină pe care trebuie să și-o impună atât din punct de vedere al stilului de viață sănătos, cât și al învățăturii. Cele mai grele momente sunt accidentările. Anul acesta a fost un an foarte greu, mai ales din cauza accidentării la picior în februarie, la competiția Elite. A avut piciorul stâng în ghips din cauza fracturilor multiple și a ligamentelor întoarse. Recuperarea a fost foarte lungă și dureroasă. Din acest motiv, la Campionatele Mondiale de Gimnastică 2018 din noiembrie de la Doha, Ana a putut să concureze numai la bârnă și la paralele. Sperăm că în câteva săptămâni va începe să se antreneze la toate aparatele. Visul Anei este să participe la Olimpiada de la Tokyo din 2020 și, apoi, să meargă la universitate. Noi nu ne dorim decât să fie sănătoasă, să aibă putere de muncă și înțelepciune să aleagă ce crede că este mai de folos pentru ea”, afirmă Aida Pădurariu.
„Ne mândrim cu rădăcinile românești”
Canada este țara natală pentru Ana și patrie adoptivă pentru părinții și fratele ei, dar pentru aceștia nu s-a pierdut legătura de suflet cu Romanul și România.
„Iubim România, ne mândrim când la competițiile internaționale este menționat faptul că Ana are rădăcini românești. Avem rude și prieteni în România și, cu mijloacele moderne de acum, este ușor să ții legătura cu cei dragi de acasă. Romanul reprezintă un loc deosebit pentru noi, mai ales pentru mine: acolo s-a născut mama mea, m-am născut eu și băiatul nostru, acolo este înmormântat tatăl meu și neamurile mele. Romanul este orașul în care am crescut, am făcut școala și liceul, locul unde am cunoscut oameni deosebiți și ne-am făcut prieteni pe viață”, mai spune Aida Pădurariu.
„E un vis împlinit”
Medalia de argint a Anei-Maria Pădurariu în finala mondială de la bârnă, de pe 3 noiembrie, este doar a patra medalie la feminin din istoria Canadei la Mondiale și doar a doua la bârnă. În finala pe echipe, Ana a făcut parte din echipa Canadei care a obținut locul al patrulea, cel mai bun rezultat mondial al acestei țări. În finala individuală de la bârnă de la Doha, Ana a obținut medalia de argint cu 14,100 de puncte, în spatele chinezoaicei Liu Tingting, 14,533 puncte, dar în fața multiplei campioane a Americii, Simone Biles, 13,600 de puncte.
Imediat după câștigarea medaliei mondiale de argint, Ana-Maria Pădurariu a acordat un interviu site-ului oficial al competiției, http://worldgymdoha18.com:
Despre evoluția ei și faptul că a întrecut-o pe americanca Simone Biles, care a obținut medalia de bronz la bârnă, Ana a declarat: „E incredibil. E un vis împlinit să o înving pe cea mai bună gimnastă la bârnă din lume”.
Despre faptul că a căzut de pe bârnă în finala mondială pe echipe și cât de mare a fost presiunea după aceea pentru finala individuală: „Am vrut neapărat să trec peste acest lucru. Am fost foarte supărată și a fost destul de dificil să păstrez o notă pozitivă după acea zi, dar antrenorii și coechipierele m-au sprijinit foarte mult. Încrederea trebuia să fie acolo, m-a făcut să lupt și asta s-a întâmplat”.
Despre speranțele sale înaintea Campionatelor Mondiale și despre rezultatele obținute: „Îmi doream ca cel puțin să ajung în finala de la bârnă, dar am luat lucrurile pas cu pas, m-am concentrat la antrenamente și la ce am de făcut să ajung în finală. După ce am ajuns în ultimul act și după ce am câștigat medalia, a fost incredibil. Toată munca antrenorilor și sprijinul de acasă au dat rezultate”.
Campionatele Mondiale de Gimnastică de la Doha, Qatar, noiembrie 2018
Campionatele Mondiale de Gimnastică de la Doha, Qatar, noiembrie 2018
Campionatele Mondiale de Gimnastică de la Doha, Qatar, noiembrie 2018
Campionatele Mondiale de Gimnastică de la Doha, Qatar, noiembrie 2018
Campionatele Mondiale de Gimnastică de la Doha, Qatar, noiembrie 2018
Campionatele Mondiale de Gimnastică de la Doha, Qatar, noiembrie 2018
Campionatele Mondiale de Gimnastică de la Doha, Qatar, noiembrie 2018
VIDEO :: Exercițiul Anei pentru care a obținut medalia de argint la Doha. Ana a intrat a cincea în competiție în finala la bârnă, moment la care americanca Simone Biles era prima, cu 13.600 de puncte. Evoluția Anei o plasează pe aceasta pe primul loc, cu 14.100 de puncte, loc pe care îl păstrează și după evoluția următoarelor două gimnaste. Ultima concurentă din finală, chinezoaica Liu Tingting, avea să își adjudece aurul mondial, cu 14.533 de puncte.
Interviu acordat după festivitatea de premiere pentru The Gymternet:
Part two! pic.twitter.com/yr57tH7ntV
— The Gymternet (@thegymterdotnet) November 3, 2018
Foto: Aida și Cristi Pădurariu, Gymnastics Canada, Gemini Gymnastics Canada, worldgymdoha18.com
Comentarii
Unul din cele mai bune articole pe teme sportive. Foarte documentat. Când vorbim si de handbal , cel feminin…