Părinți plecați în străinătate, copii în grija statului

La sfârşitul lunii iulie, peste 5.000 de copii din Neamţ aveau unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Guvernul a adoptat măsuri noi pentru protecţia copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate. Conform noii hotărâri de Guvern, unităţile şcolare şi serviciile publice de asistenţă socială trebuie să colaboreze în sprijinul acestei categorii de copii. 

Potrivit datelor oficiale aflate în posesia Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Neamţ, la sfârşitul lunii iulie, 5.269 de copii din judeţul Neamţ aveau unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. În realitate, numărul lor este mult mai mare. Datele sunt preluate de la primării, iar multe dintre acestea nu transmit astfel de informaţii sau nu le actualizează permanent, aşa cum ar trebui.

„Din cei 5.269 de copii, 1.433 aveau ambii părinţi plecaţi, 3.183 aveau unul dintre părinţi în străinătate, iar 653 erau în situaţia de a avea unicul susţinător al familiei monoparentale plecat în afara ţării. 5.076 dintre copii se aflau în îngrijirea rudelor până la gradul IV, 25 erau la asistenţi maternali profesionişti, 72 erau în plasament în centre rezidenţiale, 81 în plasament familial la rude, 12 în plasament la alte persoane sau familii, iar trei în alte situaţii”, a precizat Magda Vasilache, purtătorul de cuvânt al DGASPC Neamţ.

Colaborare între şcoli şi asistenţi sociali, pentru protejarea acestor copii

Guvernul a aprobat miercuri, 19 august, o hotărâre prin care completează procedura de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copiilor cu cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate, serviciile de care aceşti copii pot beneficia, precum şi modul de lucru al autorităţilor publice cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului.

Completările legislative au în vedere aprobarea unor instrumente unitare la nivel naţional, privind identificarea şi monitorizarea situaţiei tuturor copiilor aflaţi în risc de separare de familie, inclusiv a copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, precum şi de reglementare detaliată a etapelor şi responsabilităţilor ce revin autorităţilor publice în instrumentarea acestei cazuistici.

În noua hotărâre sunt menţionate modalităţile concrete prin care unităţile şcolare şi serviciile publice de asistenţă socială trebuie să colaboreze în sprijinul acestei categorii de copii. Potrivit actului normativ, serviciul public de asistenţă socială va solicita, în ultimul trimestru al fiecărui an, unităţilor şcolare aflate pe raza lor administrativ-teritorială, informaţii cu privire la copiii cu un singur părinte plecat în străinătate, cu ambii părinţi plecaţi în străinătate, cu părintele unic susţinător plecat în străinătate sau copiii reveniţi în ţară după o experienţă de migraţie de cel puţin 12 luni, iar unităţile şcolare vor trimite serviciului public de asistenţă socială listele nominale cu toţi copiii aflaţi în aceste situaţii, în cel mult 15 zile de la solicitare. Listele vor cuprinde, de asemenea, datele personale şi adresele de domiciliu ale copiilor şi ale familiilor acestora. După primirea datelor, serviciul de asistenţă socială are obligaţia de a se deplasa la domiciliul copilului şi de a verifica dacă părintele plecat în străinătate a notificat, conform legii, plecarea sa, precum şi desemnarea unei persoane eligibile pentru îngrijirea copilului.

Potrivit actului normativ, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială urmăreşte randamentul şcolar al copilului şi, în cazul scăderii acestuia, îl informează în scris pe învăţător sau diriginte, care are obligaţia de a solicita sprijinul consilierului şcolar. Învăţătorul sau dirigintele copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate are obligaţia de a solicita sprijinul consilierilor şcolari din cadrul centrului judeţean de resurse şi asistenţă educaţională şi în cazul în care, în termen de trei luni de la înscrierea la şcoală, situaţia şcolară şi integrarea în mediul şcolar nu se îmbunătăţesc. Nu în ultimul rând,  reprezentantul serviciului public de asistenţă socială va solicita sprijinul unui psiholog sau al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului atunci când există suspiciuni de afectare a stării emoţionale a copilului.

Vizite la domiciliu pentru identificarea situaţiilor de risc

De asemenea, prin noile modificări legislative se are în vedere identificarea copiilor care se află în situaţii de risc de separare de familie. Aceste situaţii de risc vor fi identificate de către angajaţii serviciului public de asistenţă socială, ca urmare a vizitei la domiciliul în care locuieşte copilul. Criteriile pe baza cărora se evaluează situaţiile de risc au în vedere date despre gospodărie, despre familie şi situaţia economică a acesteia, date despre membrii familiei şi despre persoana care îngrijeşte copilul sau copiii, informaţii referitoare la practicile parentale şi sănătatea copilului, precum şi dezvoltarea sa în funcţie de segmentul de vârstă în care se află, date despre educaţia şi bunăstarea copilului, precum şi date despre locuinţă. În cazul în care, în urma evaluării, se constată că există suspiciuni de afectare a stării emoţionale a copilului, situaţia şcolară şi integrarea acestuia în mediul şcolar nu se îmbunătăţesc, starea sa de sănătate este degradată sau este constatată afilierea copilului la grupuri cu un comportament infracţional, reprezentantul social are obligaţia de a solicita în scris sprijinul serviciilor de specialitate, în conformitate cu problemele remarcate. În cazul identificării unor semne de abuz, neglijenţă ori exploatare, va fi contactată DGASPC pentru iniţierea procedurilor prevăzute de lege.

În 2013, Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului a fost modificată şi completată, introducându-se o secţiune destinată protecţiei copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Între altele, aceste secţiune vizează obligaţia părintelui care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul să notifice serviciile publice de asistenţă socială cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara.