Ortodocşii şi catolicii sărbătoresc Înălţarea Domnului

Sărbătoarea Înălţării Domnului marchează încheierea perioadei pascale.

La 40 de zile de la Înviere, Iisus s-a înălţat la cer, fiind ultima dată când ucenicii săi l-au văzut pe pământ. El i-a învăţat pe aceştia despre scopul venirii sale pe pământ şi împărăţia lui Dumnezeu.

Cea mai veche menţiune despre sărbătoarea Înălţării Domnului o găsim la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea „Despre sărbătoarea Paştilor”, compusă în anul 332. Din această lucrare reiese că Înălţarea Domnului era sărbătorită, în acea vreme, simultan cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Spre sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea, sărbătoarea Înălţării s-a despărţit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere, dată care va rămâne stabilită pentru totdeauna în calendarul bisericesc. O deosebită solemnitate a căpătat această sărbătoare mai ales de când Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a ridicat pe Muntele Măslinilor, de unde Mântuitorul s-a înălţat la cer, o vestită biserică, în care sărbătoarea se prăznuia cu mare fast.

În această zi se înroşesc ouă, se pregătesc bucate întocmai ca la Paşti, iar salutul este „Hristos S-a înălţat!”. Tradiţia spune că în această zi se dă de pomană. Sufletele celor morţi se înalţă la cer, iar pentru a parcurge acest drum au nevoie de merinde.

Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Ziua Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească. În această zi, în toate bisericile din ţară şi din străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului.