O viață în câteva cuvinte, după 40 de ani

Așa a sintetizat Aurelia Rugină, șefa promoţiei 1974, de la „Roman-Vodă”, revederea cu profesorii și colegii. Printre cei care s-au întors să-şi vadă colegii şi profesorii se numără persoane bine cunoscute în comunitate, profesorul universitar Daniel Condurache, fostul director al Fabricii de Țevi, Dorel Bârsan, omul de afaceri Ioan Țarălungă sau medicul Rolland Gheorghiu.

De îndată ce deschid uşa colegiului, feţele, vizibil marcate de emoţie, se deschid într-un zâmbet larg. Sunt figuri cunoscute, de sub trăsăturile unor oameni în toată firea răsărind, inconfundabile în memorie, figuri de adolescenţi. „Gherghel mă numesc”, se adresează unul dintre ei grupului deja adunat în holul şcolii. „Lasă-te de glume, te ştie toată lumea”, vine rapid şi răspunsul foştilor colegi. „Hai, fetelor, zâmbiţi, e pentru revederea de 50 de ani!”, se aude. Acum sunt „doar” 40 de ani de când au terminat liceul. Promoţia 1974 a Colegiului Naţional „Roman-Vodă” este din nou la şcoală.

„Este a treia revedere pe care o organizează generaţia noastră şi mă bucur să văd atât de mulţi colegi care au răspuns invitaţiei noastre de a ne aminti împreună de anii frumoşi ai liceului. Parcă şi noi ne simţim mai tineri, uitându-ne unii la alţii, amintindu-ne cum eram ca elevi”, a spus inginerul Dan Ursu, membru în comitetul de organizare al revederii.

„Când vine vorba de anii de liceu, îmi vin în minte mai multe flash-uri, imagini cu fetele şi băieţii care eram atunci, cu profesorii. Dar prima la care mă gândesc întotdeauna este legată de dragul nostru profesor Cojocaru. Într-una din primele zile de şcoală din clasa a IX-a, m-a scos la tablă. Am ştiut şi am luat 9. Am avut noroc, nu eram de 9. Fericirea nu a ţinut mult. A doua zi, în ora de matematică scriam ceva pentru ora de chimie. Profesorul m-a văzut şi m-a scos la tablă. Eram complet nepregătit. Am luat 3 şi, atunci, am aflat că sunt «lighioană», expresie pe care profesorul o folosea pentru cei pe care îi găsea nepregătiţi la oră”, îşi aminteşte inginerul Dorel Bârsan, fost director general al celui mai mare obiectiv industrial al Romanului, Fabrica de Țevi.

„Suntem bucuroşi şi emoţionaţi, deopotrivă, să fim din nou împreună după 40 de ani. Cu unii dintre colegi m-am mai întâlnit, romaşcani rămânând cei mai mulţi dintre noi, pe alţii îi văd pentru prima dată de când am terminat liceul. Pe unii nu-i mai recunosc, cred că nici ei pe mine, noroc de ecusoane. Am trăit împreună o perioadă frumoasă, anii de liceu, mult diferită de ceea ce trăiesc liceenii de astăzi. Au fost timpuri grele, reguli mai rigide, dar frumuseţea şi bucuria acelor ani nu le-am mai regăsit în nicio altă perioadă a vieţii”, a spus medicul Rolland Gheorghiu.

„Mă bucur că suntem atât de mulţi, astăzi, aici. Mă uit prin sală şi văd că suntem schimbaţi, dar, la fel de bine, aş putea să spun că nu cred că mai văd la fel de bine şi în bănci suntem la fel de tineri ca atunci”, a spus inginerul Ioan Țarălungă.

Alături de cei mai bine de 100 de reprezentanţi ai generaţiei 1974 au fost şi câţiva profesori. Soţii Natalia şi Ovidiu Rusu, Violeta Lăcătuşu şi Lidia Corduneanu. Cu gândul le-au fost alături şi soţii Ciobanu, profesori care nu au putut participa la întâlnire. „Vă mulţumesc că sunteţi astăzi alături de noi, aşa cum ne-aţi fost şi acum 40 de ani. Suntem norocoşi că am avut parte de una dintre generaţiile de aur ale profesorilor din «Roman-Vodă». Acum 40 de ani v-am spus la revedere şi am plecat nerăbdători să gustăm viaţa, fără să ştim ce ne aşteaptă. Am câştigat şi am pierdut, am plâns şi am fost fericiţi, am scris istoria unei generaţii. O să constatăm astăzi că o viaţă de om încape în câteva cuvinte pe care le vom rosti la strigarea catalogului. Și tot astăzi constatăm împreună că cele mai importante realizări sunt cele legate de familie, şi nu valorile materiale dobândite în viaţă”, a spus, în deschiderea festivităţii, Aurelia Rugină, şefa de promoţie din 1974.

„Am obişnuinţa ca, de trei ori pe săptămână, să vorbesc în faţa publicului, deci asta nu ar trebui să fie o problemă pentru mine. Problema este că nu vorbesc în public, ci în interiorul unui «trib» special şi dintr-un loc special pe care eu l-aş numi, fără să fie o exagerare, templu. S-a vorbit aici despre diferenţele dintre ceea ce însemna liceul acum 40 de ani şi ceea ce înseamnă să fii elev de liceu astăzi. Academicianul Barbu spunea că trăsătura dominantă a anilor în care noi am făcut liceul este că liceele erau mai bune ca facultăţile. Îndepărtându-mă în timp şi amintindu-mi profesorii pe care i-am avut aici şi profesorii pe care i-am avut mai apoi, îi dau dreptate sută la sută, şi ceea ce spun nu este doar retoric. Noi am avut parte de o universitate aici, în anii adolescenţei, în anii cei mai buni şi pentru formarea şi modelarea noastră. O altă diferenţă între anii de liceu ai mei şi ai voştri, dragi tineri, este că eu am avut norocul, deşi atunci nu ştiam că îl am, de a trăi, până la un punct, o viaţă previzibilă. Probleme legate de incertitudini ne-am pus noi abia la vârsta maturităţii. Este rolul şcolii acela de a vă încărca, prin educaţia pe care o primiţi, cu cât mai multă certitudine înainte de a pleca în viaţă. Anul trecut, am avut parte de un stagiu de două luni la MIT (n.r. – Massachusetts Institute of Technology, SUA), una din cele mai prestigioase facultăţi. Am încercat să găsesc similitudini între universitatea noastră şi cea de la MIT. Nu am găsit aproape nimic. Singurele puncte comune le-am găsit între MIT şi «Roman-Vodă». Vă spun aceste lucruri, dragi tineri, pentru a vă da seama din ce loc binecuvântat plecaţi şi să încercaţi să aduceţi acestui loc şi profesorilor voştri prinosul de recunoştinţă pe care îl merită”, a spus profesorul universitar Daniel Condurache, adresându-se mai ales reprezentanţilor actualei generaţii de liceeni, reprezentaţi la întâlnire de clasa a X-a A, al cărei diriginte, profesorul de fizică Romeo Merfea, a fost, de asemenea, absolvent al promoţiei 1974.

„Vă mulţumesc că sunteţi, astăzi, din nou aici, la şcoală, că aţi venit să ne bucuraţi cu succesele şi împlinirile voastre. Sunteţi o generaţie care aţi scris istorie, şi aici nu mă refer la faptul că predau istorie, ci la toate lucrurile frumoase pe care le-aţi făcut în aceşti ani. Mă bucur că avem aici şi o generaţie de actuali liceeni, să vă cunoască, să aibă în faţă adevărate modele”, a spus directorul Colegiului Naţional „Roman-Vodă”, Mihaela Tanovici.

Festivitatea a continuat cu o vizită la muzeul colegiului. Seara, liceenii de acum 40 de ani s-au întâlnit la un restaurant din oraş.