„O fetiță de 18 ani, orfană, mi-a cerut să o strâng în brațe”

Profesoara Dorina Tiron

Profesoara Dorina Tiron a înlocuit activitatea la catedră cu activitatea de la Asociaţia „Iubire şi speranţă”. Ea îşi petrece fiecare zi ajutând copiii la teme şi implicându-i în activităţi diverse. Copiii suferă cel mai mult de lipsa afecțiunii, nu de lipsurile materiale.

Profesoara pensionară Dorina Tiron este unul dintre acei oameni care îşi încep fiecare zi cu gândul să facă o faptă bună. În termeni oficiali, ceea ce face ea se numeşte activitate de voluntariat. De doi ani, la scurt timp după ce s-a recuperat în urma unui anevrism cerebral care a împiedicat-o să fie prezentă la catedră, Dorina Tiron este prezentă aproape în fiecare zi printre copiii care frecventează Asociaţia „Iubire şi speranţă”. Fac împreună teme, învaţă limba engleză şi franceză, fac piese de teatru, prăjituri sau le învaţă pe fete să coasă un nasture sau o gaică la haină. Recunoaşte că, de când a renunţat la catedră, e mai mult decât profesoară.

„După câteva luni petrecute acasă, mi-am dat seama că îmi lipsea foarte mult activitatea cu copiii, nu mă puteam obişnui cu gândul că voi sta degeaba, fără să mai fiu în mijlocul copiilor. Am căutat o activitate în care să fiu utilă şi aşa am ajuns la Asociaţia «Iubire şi speranţă». Am avut mari emoţii când am intrat pe poarta centrului, mai mari decât atunci când am început să predau. Aici nu sunt două zile la fel, activităţile sunt foarte variate”, spune profesoara Dorina Tiron.

Profesoară de limba română, la centru a început prin a se ocupa de copiii din clasele mici. Au început prin a face teme împreună, au învăţat limba franceză şi limba engleză. A trecut, apoi, la temele de gimnaziu şi la cele de liceu.

„Activitatea de la centru nu e cu note, dar am făcut un catalog, în care le-am trecut, pentru fiecare activitate, buline roşii şi negre. Erau foarte interesaţi să ştie fiecare câte buline are şi au devenit mai receptivi. O mare încercare a fost pentru mine să-i determin să citească. Părintele Popovici reuşise să facă o bibliotecă a centrului, dar copiii nu erau interesaţi să citească. Am hotărât, atunci, să facem o piesă de teatru. Toţi au vrut să citească rolurile, să caute piese de teatru. Fără să-şi dea seama, ajunseseră să citească în fiecare zi”, spune Dorina Tiron.

Centrul de zi al Asociaţiei „Iubire şi speranţă” este frecventat de 40 de copii din familii nevoiaşe. În funcţie de programul de la şcoală, copiii primesc o masa caldă la centru şi participă la activităţi educative, în funcţie de vârsta lor şi de posibilităţile voluntarilor din centru.

„Cei mai mulţi dintre copiii din centru au în spate adevărate drame. Nu au nevoie doar de masă şi de ajutor pentru teme. Au nevoie de afecţiune, de îndrumare, de multe lucruri simple şi umane de care alţi copii au parte în familie. Sunt copii extrem de sensibili şi de încercaţi de greutăţi. M-a impresionat până la lacrimi o fetiţă care are aproape 18 ani, orfană şi care, într-o zi, mi-a cerut să o strâng în braţe. Am îmbrăţişat-o şi în îmbrăţişarea ei era atâta dorinţă de afecţiune, de atenţie, cum n-am simţit niciodată. Prin ceea ce facem la centru suntem mai mult decât profesori, încercăm să suplinim măcar o mică parte din ceea ce ar trebui să facă o familie. Dacă măcar câţiva dintre copiii care vin la centru vor reuşi să fie mai buni, îşi vor depăşi condiţia, eu cred că fiecare clipă a prezenţei mele acolo a meritat efortul pe deplin”, spune profesoara Dorina Tiron.

„Nu am putea să ducem la capăt activităţile din cadrul Asociaţiei «Iubire şi speranţă» fără ajutorul voluntarilor. Sunt oameni cu dăruire, care îşi sacrifică din timpul lor pentru a-i ajuta pe copii. Aşa am reuşit să facem la centru atelier de făcut prăjituri, de croitorie, de teatru, de comunicare, de muzică, aşa am descoperit copii talentaţi”, a spus Anca Popovici, coordonatorul activităţii Asociaţiei „Iubire şi speranţă”.