HomeReligie

„Nu orice purtător de cârjă se poate numi Melchisedec”

Declarația a fost făcută de profesorul universitar doctor Vasile Vasile, din Bucureşti, la manifestarea culturală dedicată marelui ierarh român. Evenimentul a marcat împlinirea a 123 de ani de la moartea episcopului „Episcop Melchisedec”. 

episcop 02Preoţi, profesori, oameni de cultură romaşcani au participat vineri, 15 mai, la simpozionul naţional „Ipostaze ale românirii cântării la strană”. Evenimentul a avut loc la Liceul Teologic Ortodox „Episcop Melchisedec” din Roman, în cadrul celei de-a XV-a ediţii a „Zilelor Episcop Melchisedec Ştefănescu” şi a fost realizat cu sprijinul Primăriei Roman, Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, Asociaţiei pentru Antropologie Urbană, filiala Roman, pentru a marca împlinirea a 123 de ani de la moartea marelui ierarh român. La eveniment au participat profesor universitar doctor Vasile Vasile, din Bucureşti, doctor Ligia Dună, solistă a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti, profesor doctor Ovidiu Trifan, de la Şcoala de Artă „Sergiu Celibidache”, George Neacşu şi Gheorghe Stroe, cadre didactice universitare la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Piteşti, preot doctor Dragoş Alexandru Munteanu, protopop de Roman, preot doctor Ionuţ Amărinei, de la Liceul Teologic Ortodox „Episcop Melchisedec”, preot Valentin Băltoi, consilier cultural al Arhiepiscopiei, şi preot Gheorghe Smerea, directorul liceului care a găzduit manifestarea.

episcop 03„Ne facem o datorie de onoare dedicând această manifestare memoriei episcopului Melchisedec, cel pe care Nicolae Iorga îl numea «clericul de o largă cultură, cu o chemare ştiinţifică netăgăduită, om cinstit, modest, binefăcător, o adevărată podoabă a Bisericii». În introducerea studiului său din 1881, dedicat cântărilor noastre bisericeşti, Melchisedec face o remarcă fundamentală: «Cântarea este mijlocul cel mai propriu de a deştepta şi a nutri sentimentele cele mai nobile, iar cântecul religios trebuie să poseadă sufletele creştinilor adunaţi în biserică spre slava lui Dumnezeu şi spre educarea lor spirituală»”, a spus, printre altele, profesorul Ovidiu Trifan, preşedintele Asociaţiei pentru Antropologie Urbană, filiala Roman, şi iniţiatorul manifestării.

„Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului organizează de 15 ani manifestări dedicate unui vrednic ierarh, Melchisedec Ştefănescu. Deşi au trecut 123 de ani de când marele ierarh de la Roman a părăsit această lume pentru a se naşte în veşnicie, el a continuat să trăiască prin vasta-i operă, prin moştenirea culturală şi religioasă lăsată nouă. Marele critic literar George Călinescu spunea: «Cine nu trăieşte post mortem, crescând după aceea mereu, nu-i obiect de biografie»”, a spus arhidiacon Ciprian Ioan Ignat, secretar eparhial la Centrul Eparhial Roman, amfitrionul întâlnirii.

episcop 04Un cunoscător al operei episcopului Melchisedec Ştefănescu, profesorul universitar Vasile Vasile, din Bucureşti, a prezentat conferinţa „Ipostaze ale românirii cântării la strană”. „Dimensiunea Melchisedec este cunoscută aici, la Roman, dar în ţară, nu. Trăim cu impresia că orice purtător de cârjă se poate numi Melchisedec. El s-a ocupat, între altele, şi de muzică. Cântarea la strană a fost numită de unii «muzică religioasă», dar această muzică se cântă numai la Casa de Cultură. Alţii au numit-o «muzică bizantină», dar bizantinii nu mai sunt de foarte multă vreme. Şi, atunci, i-am spus «muzică de strană», pentru că este cea care însoţeşte rugăciunea noastră. Textele-rugăciune nu se răcnesc, nu se strigă, nu imită muezinii în lumea mahomedană, ci este o muzică ce îndeamnă la smerenie. Fericitul Augustin spunea: «Cine cântă, se roagă de două ori», cu condiţia ca cel care se roagă să adauge un bob de evlavie. Anton Pann a folosit, în 1830, termenul «a români». Românirea a însemnat legătura cu spiritualitatea românească, ne-a ajutat să ne ducem spre colinde şi să vină colindele înspre noi, a însemnat aducerea cântării de strană spre înţelegerea sufletească a celor care ascultă”, a spus profesorul universitar Vasile Vasile.

În programul evenimentului a fost inclusă şi lansarea volumului „Iraclie şi Ciprian Porumbescu”, avându-l ca autor pe Leca Moraru. Evenimentul a continuat cu un program muzical realizat de solişti ai Teatrului Naţional „Ion Dacian” din Bucureşti.