Nașterea Maicii Domnului, prima sărbătoare din noul an bisericesc

Sărbătoarea reprezintă hotarul astronomic între toamnă și iarnă.

Nașterea Maicii Domnului se prăznuiește duminică, 8 septembrie. Este prima mare sărbătoare din noul an bisericesc, care a început la 1 septembrie. Sărbătoarea este celebrată, deopotrivă, de credincioșii ortodocși și catolici. Numită popular Sfânta Maria Mică sau Precista Mică, sărbătoarea a fost fixată de Biserică în ziua a opta a anului bisericesc, pentru că cifra opt simbolizează viața fără de sfârșit.

Originea sărbătorii se situează între Sinodul al III-lea ecumenic (Efes, 431) și Sinodul al IV-lea (Calderon, 451). Maicii Domnului i-au fost închinate nouă sărbători: Buna Vestire (25 martie), Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne (2 iulie), Adormirea Maicii Domnului (15 august), Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului (31 august), Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie), Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (9 decembrie), Soborul Maicii Domnului (26 decembrie).

Sărbătoarea de duminică este închinată nașterii aceleia care a fost rodul rugăciunilor și lacrimilor părinților ei, Ioachim și Ana, al îndurării lui Dumnezeu, un copil dorit, cerut și dobândit prin rugăciune, un copil cu o chemare dumnezeiască pe umeri.

Nașterea Maicii Domnului este una dintre minunile lui Dumnezeu realizate pentru împlinirea planului său de mântuire a neamului omenesc. Sfânta Scriptură menționează că Ioachim și Ana au primit vestea nașterii Maicii Domnului de la îngerul Gavriil, care li s-a arătat în vis, spunându-le că rugăciune le-a fost ascultată, iar Dumnezeu le va trimite binecuvântarea sa.

În calendarul popular, sărbătoarea reprezintă încheierea anotimpului de vară și începutul toamnei. Intervalul 7-9 septembrie este cunoscut sub denumirea de ”zilele sacre” sau cercurile Sfintei Marii. Tradiția spune că aceste zile trebuie cinstite prin rugăciune, prin fapte bune și prin împărțirea de ofrande săracilor, pentru ca în familia respectivă să se adune sporul și membrii familiei să fie sănătoși până la viitoarea recoltă.