Născuţi în Spania, abandonaţi în România

Mai mulţi copii din judeţul Neamţ au ajuns într-un centru de plasament din cauza faptului că părinţii lor au plecat la muncă în străinătate şi au uitat de ei. Mii de copiii din județ au părinții plecați în străinătate.

Drama prin care trec copiii ai căror părinţi pleacă la muncă în străinătate şi îi lasă în grija rudelor este greu de descris. De cele mai multe ori, minorii sunt crescuţi de bunici sau de fraţii mai mari, care sunt mai preocupaţi de vieţile lor decât de problemele celor mici. Nu este obligatoriu ca toţi copiii care au ambii părinţi sau numai unul dintre ei plecaţi la muncă în străinătate să ajungă într-o situaţie problematică, însă, de cele mai multe ori, aşa se întâmplă, iar acei copii suferă în tăcere sau, uneori, se transformă în mici delincvenţi.

„Părinţii care pleacă la muncă în afară ar trebui, atunci când vorbesc cu copiii lor la telefon, să nu îi întrebe numai ce să le mai cumpere, ci să îi întrebe despre sentimentele lor, despre cum se simt atunci când, poate, ceilalţi copii râd de ei, pentru că nu au părinţii alături. Ar trebui să se intereseze mai mult de starea lor psihică. Unul dintre factorii de risc care face ca un copil să ajungă în atenţia instituţiei noastre este plecarea părinţilor la muncă în străinătate”, declară Eugen Simion, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Neamţ.

Mii de copii din Neamț au părinţii plecați în străinătate

Anul trecut, doi copii din localitatea Buruieneşti au fost luaţi de lângă fraţii lor deoarece se aflau într-o situaţie nepotrivită pentru dezvoltarea lor normală. Este vorba despre doi fraţi, de opt şi zece ani, a căror mamă era plecată la muncă în Spania, tatăl fiind în Germania.

„Părinţii erau divorţaţi, iar tatăl nu s-a mai interesat de soarta copiilor. Mama a născut copiii în Spania, iar apoi i-a adus în România şi i-a lăsat în grija fraţilor mai mari, de 16, 17 şi 18 ani. Această femeie nu îşi manifesta grija părintească şi nu se interesa de copii. Cea mai mare problemă este că nici nu aveau certificatele de naştere traduse în România, deci, practic, nu aveau niciun act valabil în ţară”, spune Eugen Simion.

Cei doi fraţi frecventau Centrul Socio-Educativ „Don Bosco” din Buruieneşti, iar persoanele de acolo au fost cele care au anunţat autorităţile, deoarece au văzut că acei copii nu au putut fi înscrişi la şcoală, pentru că nu aveau documente, iar modul în care petreceau timpul alături de fraţii lor nu era cel mai potrivit pentru ei. După ce autorităţile locale au reuşit să le elibereze certificate de naştere, au sesizat Protecţia Copilului, pentru a căuta soluţii de integrare a acelor copii într-o altă familie sau într-un centru de îngrijire, unde ei să aibă ce mânca permanent, să poată merge la şcoală şi să primească o educaţie.

„Fraţii mai mari abandonaseră şcoala, pentru a munci cu ziua, şi nu aveau timp şi nici nu câştigau suficient cât să crească acei copii cum este normal. După ce au fost epuizate toate soluţiile la nivel local, au fost luate măsuri de protecţie pentru ambii copii într-un centru privat din Piatra Neamţ, acolo unde a putut fi continuată educaţia de tip religios, pe care o primeau la centrul Don Bosco. Nu există o regulă ca toţi copiii care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate să aibă probleme foarte mari de dezvoltare şi comportament. Însă, de foarte multe ori, asta se întâmplă, fie pentru că părinţii se despart şi nu se înţeleg care dintre ei să aibă grijă de copil, fie nu câştigă suficient cât să îi întreţină şi pe ei sau, pur şi simplu, uită de viaţa din România şi vor să o ia de la capăt acolo. Noi avem grijă de copiii abandonaţi şi încercăm reintegrarea lor în centre specializate sau în alte familii, însă este un lucru foarte trist, pentru că nu există mediu mai prielnic pentru dezvoltarea unui copil decât în sânul familiei sale biologice”, susţine Eugen Simion.

Potrivit ultimei centralizări făcute de către DGASPC Neamţ, la finalul anului 2013, 1.696 de copii din 1.183 de familii din judeţ aveau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Pe lângă aceştia, alţi 3.690 de copii, din 2.742 de familii, aveau un singur părinte plecat la muncă peste hotare, iar 671 de copii din 523 de familii monoparentale aveau părintele unic susţinător plecat să muncească în altă ţară.