Munca în folosul comunităţii, şansa celor care încalcă legea

Un tânăr care nu a împlinit 18 ani a fost condamnat cu suspendare, dar va face şi muncă în folosul comunităţii. Oamenii legii i-au mai dat o şansă pentru a nu deveni un obişnuit al penitenciarelor. Anul trecut, în şapte cazuri, judecătorii romaşcani au dispus o măsură de acest fel.

Alin nu a împlinit 18 ani, dar s-a obişnuit, deja, cu oamenii legii. Cunoaşte poliţişti, procurori şi judecători, însă acesta nu este motiv de mândrie. Copilăria lui a fost marcată de multe evenimente nedorite, iar educaţia pe care ar fi trebuit să o primească în sânul familiei a rămas doar un vis frumos. Mai are patru fraţi, dar părinţii i-au părăsit pe cei cinci copii de mici, din cauza unei boli necruţătoare: au fost descoperiţi infestaţi cu virusul HIV şi au murit în câteva luni.

Copiii au fost încredinţaţi spre creştere către două familii, iar Alin a ajuns la mătuşa maternă. De fapt, cei cinci fraţi locuiau tot împreună, în casa părintească, dar erau vizitaţi periodic de familiile care le purtau de grijă. Înainte de a împlini 16 ani, Alin s-a remarcat în comunitate prin mai multe furturi pe care le-a comis şi a ajuns în atenţia poliţiştilor. Motivele pentru care a început să fure pot fi regăsite în rezultatul expertizei medico-legală psihiatrică, care spune că Alin „prezintă tulburare de conduită de tip depresiv”.

După ce a trecut de 16 ani, lucrurile păreau să intre pe un făgaş normal, mai ales că fraţii lui Alin şi-au găsit alinarea în cărţile de la şcoală, dar nu s-a întâmplat aşa. Într-o seară din luna iunie 2013, Alin s-a dus la discotecă. Acolo, după mai multe ore de dans şi voie bună, lui Alin i-a atras atenţia o poşetă. A luat-o fără ca nimeni să vadă, a ieşit în faţa discotecii şi s-a uitat la pradă: două telefoane mobile – un Samsung şi un LG – şi un aparat de fotografiat Nikon. După ce a luat din poşetă telefoane mobile şi aparatul de fotografiat, Alin a aruncat poşeta pe un teren viran, apoi s-a întâlnit cu un bărbat căruia i-a dat aparatul foto. Nu ştia ce a furat, aşa că i-a spus clientului că este un telefon furat.

Fapta minorului nu a rămas mult timp nedescoperită. Un tânăr din discotecă a văzut momentul furturului şi a alertat Poliţia, Alin fiind prins de oamenii legii la scurt timp, înainte de a se lumina de ziuă. A doua zi, la prânz, bărbatul care primise aparatul de fotografiat s-a prezentat singur la Poliţie şi a predat obiectul. După aceste fapte, atât Alin, cât şi bărbatul (care a fost condamnat, în trecut, la închisoare cu suspendare pentru furt) au fost trimişi în faţa magistraţilor de la Judecătoria Roman. Aceştia l-au condamnat pe Alin la un an şi şase luni de închisoare cu suspendare, dar şi la prestarea a 150 de ore de muncă în folosul comunităţii.

„Maxim trei ore pe zi, după programul de şcoală, în zilele nelucrătoare şi în vacanţă. În acest scop, vor fi înştiinţate unitatea de învăţămân la care este înmatriculat inculpatul şi instituţia în cadrul căreia urmează a se presta activitatea neremunerată”, se arată în hotărârea judecătorească. Motivul pe care judecătorul a ales această variantă este scris în documentul emis de Judecătoria Roman:

„pentru a creşte perspectivele de reintegrare socială şi a-l face pe inculpat să conştientizeze rezultate negative ale acţiunii sale”.

„Se reţine că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, dar a mai fost implicat în acţiuni neconforme cu normele morale – fiind consumator ocazional de băuturi alcoolice şi elev cu probleme comportamentale în cadrul unităţii de învăţământ, dezvoltând gambling patologic (n.red. – dependenţă de jocuri de noroc). Acesta nu a anticipat pe deplin consecinţele conduitei antisociale, a minimalizat gravitatea faptei şi caracterul aflictiv al răspunderii penale, acţionând sub influenţa limbajului şi sub impulsul dorinţei de satisfacere a unor nevoi de moment”, se mai arată în documentul Judecătoriei.

Pentru cei mai mulţi, o persoană caracterizată în acest mod este un caz irecuperabil. Dar reprezentanţii Servicului de Probaţiune Neamţ – cei care au întocmit referatul de evaluare a lui Alin – şi un magistrat de la Judecătoria Roman l-au privit pe Alin ca pe un copil, nu ca pe o cifră din statistici, şi i-au dat tânărului încă o şansă.

Pe lângă această hotărâre, magistraţii de la Judecătoria Roman au mai emis, în anul 2013, alte şase hotărâri prin care s-a impus persoanelor condamnate şi obligaţia să desfăşoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii în cadrul primăriilor de domiciliu.

„De-a lungul timpului, în cazul sancţiunilor cu obligaţia de a executa o activitate neremunerată în folosul comunităţii, s-au evidenţiat mai multe avantaje. Persoana condamnată penal are posibilitatea să repare prejudiciul material, moral şi social produs comunităţii, responsabilizarea persoanei condamnate în vederea asumării consecinţelor propriului comportament, valorificarea potenţialului profesional al persoanei condamnate penal – creşterea stimei de sine şi dezvoltarea unor aptitudini şi abilităţi profesionale, reducerea riscului de recidivă şi determinarea contextului unei reabilitări sociale adecvate, economii la bugetul instituţiilor de interes public şi la bugetul de stat prin diminuarea cheltuielilor destinate persoanelor care execută o pedeapsă custodială”, a afirmat Camelia Găină, şefa Serviciului de Probaţiune Neamţ.

Dacă în timpul detenţiei are loc o destructurare a personalităţii condamnatului, cu urmări semnificative în evoluţia ulterioară – scăderea stimei de sine şi a încrederii în propriul potenţial, care, de cele mai multe ori, sunt menţinute şi accentuate ca efect al stigmatizării şi marginalizării în comunitate – în cazul sancţiunilor alternative, persoana condamnată este sprijinită în vederea reinserţiei socio-profesionale, prin includerea sa într-un program de asistenţă şi consiliere.