Cei 68 de copii de la Școala Bucium, comuna Valea Ursului, au fost beneficiarii ediţiei din acest an ai campaniei Ziarului de Roman „Fă o bucurie cu o jucărie”. Niciun copil din şcoală nu are măcar un părinte angajat. Ca să le cumpere cadouri de Crăciun, învăţătoarele au făcut felicitări şi le-au vândut în şcolile din oraş.
Pentru 68 de copii, de la puşti de 3-4 ani, de grădiniţă, la copii de clasa a IV-a, toţi elevi la Școala Bucium din comuna Valea Ursului, Moş Nicolae a venit de la „Ziarul de Roman”. Ei au primit jucăriile, dulciurile şi articolele de îmbrăcăminte pe care le-am adunat în cadrul campaniei „Fă o bucurie cu o jucărie”.
Îmbrăcaţi de sărbătoare, copiii s-au adunat la şcoală cu mic, cu mare, așteptând musafirii de la oraş şi – cel mai important lucru pentru un copil în ziua de Moş Nicolae – cadourile. Fiecare copil a primit câte un pachet cu dulciuri, jucării şi obiecte de îmbrăcăminte. Alte jucării au rămas la grădiniţă şi, tot pentru a fi folosite în cadrul activităţilor educative de la şcoală şi de la grădiniţă, copiii au primit rechizite, cărţi şi materiale didactice.
În clipa în care sacoşele cu cadouri au fost aduse în clasă, nu mai sufla nimeni. Liniştea s-a terminat în clipa în care au început să primească fiecare cadoul. Mânuţele mici au început să caute cu nerăbdare în sacoşă. Primele reperate au fost dulciurile. Cât durează să desfaci o bomboană din ambalaj şi s-o duci în gură? După ce i-am văzut, aş putea spune că fenomenul are loc instantaneu. A venit, apoi, rândul jucăriilor. La început timid, mai pe sub bancă, au început să se uite la jucării. Unul dintre băieţei nici nu mai poate vorbi de bucurie. A scos din sacoşă un urs de pluş, aproape cât el de mare, pe care îl ţine în braţe, lângă el, pe scăunel. O fetiţă de câţiva anişori face fotografii, cot la cot cu mine, cu un aparat de fotografiat din plastic şi râde cu toată gura. Și ea, şi toţi colegii ei sunt bucuroşi că Moş Nicolae i-a găsit anul acesta.
Au nume desprinse din serialele de la televizor. „Alehandro, stai cuminte!”, sună puţin ciudat într-o sală de clasă la mii de kilometri de Spania. Numele se scrie aşa cum se aude, într-o transpunere neaoşă în limba română. Aflu, însă, că pe lângă Alehandro mai sunt şi Michelle, şi Medalion, şi Nino şi gemenii Alberto şi Roberto, şi Rosalba. Chiar dacă mulţi dintre părinţii lor nu au trecut vreodată mai departe de Roman, copiii au nume exotice. Aflu că e suficient să răsfoieşti catalogul ca să te pui la curent cu telenovelele difuzate în ultimii ani la televizor.
Niciun părinte nu are loc de muncă
Niciun copil de şcoala din Bucium nu are, măcar, un părinte, angajat. „În fiecare an sunt câte 2 – 3 părinţi care pleacă la muncă în străinătate. Niciunul cu contract, cu angajament serios. Muncesc câte o lună, două, trei, apoi se întorc acasă. Cei mai mulţi dintre ei muncesc cu ziua, la câmp, pe la bătrânii care mai au pensie, pe la cei care au pământ. În timpul culesului, merg la fermele mari, la struguri, la fructe. Din ce adună vara şi toamna, supravieţuiesc, apoi, până la primăvară. În sat nu au unde munci. Ca să faci naveta la Roman e prea departe şi abonamentul costă aproape jumătate din ce ar putea câştiga ca muncitori necalificaţi”, spune educatoarea Maria Ruginosu. E de şapte ani în şcoala de la Bucium şi a ajuns să cunoască fiecare familie. Cam tot ce decorează pereţii şcolii a trecut prin mâinile ei şi ale celor două colege, învăţătoarele Tania Zaharia şi Luminiţa Chiriaciuc, care predau la cele două clase cu învăţământ simultan în care sunt grupaţi elevii din clasele I-IV. „Avem bătături de la foarfecă. Mai sunt materiale, dar încercăm să le schimbăm şi noi”, spune, zâmbind, Tania Zaharia.
Drept mulţumire, am primit de la copii un colind. În cântecelul vesel e vorba despre moşul cel darnic şi bun, care nu uită pe nimeni. Ca să fie sigure că Moş Crăciun va ajunge la Bucium, măcar în trecere, învăţătoarele de la şcoală au făcut cu copiii felicitări pentru sărbători, pe care le-au vândut, apoi, prin intermediul colegelor care predau la şcolile din oraş. Cu banii care se vor strânge, vor cumpăra cadouri de Crăciun, care vor fi împărţite la copii la serbarea tradiţională de la sfârşitul semestrului.
O astfel de felicitare au primit de la ei, în semn de mulţumire, şi copiii de la Colegiul Naţional „Roman-Vodă” şi cei de la Școala Gimnazială Gherăeşti, care au fost, în acest an, ajutoare de nădejde ale lui Moş Nicolae. Și noi, redactorii Ziarului de Roman, le mulţumim acestor copii minunaţi, precum şi tuturor celor care au fost alături de noi în cadrul campaniei „Fă o bucurie cu o jucărie”.
Comentarii
Au nume din telnovele pentru ca desi sunt saraci (de lene), nu le lipsesc antenele satelit, cu mai multe canale tv la care isi petrec timpul la telenovele. Acolo au bani de platit abonamentul, iar pt copii nu au sa cumpere o bomboana de Moș Nicolae? Sau mai bine zis s-au invatat cu pomana. Singurii nevinovati sunt copilasii. Sa speram ca ei nu vor face la fel cand vor fi adulti.
Bine ar fi daca toti copiii,care sunt invatati de mici sa primeasca ,sa fie invatati sa si faca ceva pentru ei, ca nu cumva sa ramana toata viata cu mana intinsa si cu impresia ca cineva ii va ajuta mereu.Asta ca sa scapam tara de asistati sociali ,care asteapta de la stat ,dupa ce ca pierd timpul privind la telenovele,singura ocupatie de pe la tara,ocupatie care ii inspira doar pentru numele plozilor!Vad ca ziarul abunda de articole despre cei care trebuie sa primeasa ,dar putini elevi daruiesc si sunt invatati sa fie solidari ,creativi si implicati in proiecte ,cu adevarat de viitor!!
@Mamaie vezi mai bine daca apuci craciunul si pe urma sa vorbesti de rau niste copii care nu sunt deloc vinovati cu ceva.
Bravo, ,,mamaie”! Ați pus punctual pe ,,i”, cum se spune!
O scoala deosebita cu doamne invatatoare dedicate copiilor. Cunosc pe ingerasii de acolo si pot sa spun ca in chipul lor se vede Hristos. Felicitari doamnelor!
Neprofesionalism al autorului articolului….a vrut sa transmită sentimente dar au ieșit veninoșii la atac.
Nu e vina autorului ca e plin de neciopliti pe lumea asta.
MAMAIE S-A REFERIT LA CEI CARE II INVATA PE COPII,.LA PARINTI SI INVATATORI ,LA PREOT SI LA ALTI ADULTI …SI PANA LA URMA COPIII TREBUIE PREGATITI PENTRU VIATA ,SA MUNCEASCA ,SA FIE RESPONSABILI ,SA AIBA GRIJA DE EI CA SA NU DEVINA O POVARA PENTRU ALTII!
Perfect adevarat! Toată lumea este de părere că acești copii au mare nevoie de ajutor, dar poate cel mai mare ajutor pentru ei ar fi să ii invățăm să se descurce singuri, să nu mai depindă de ajutorul altora!
Rautati pur romanesti… cand unii oameni muncesc ceilalti din tribune comenteaza.De ce? Pentru ca ii arde harnici celor care fac ceva in detrimentul trandaviei lor. Capul sus fratilor si fara comentarii… la solidaritate cu cei in suferinta.