„Mi-am transformat munca în sărbătoare”

Învăţătoarea Doina Țarălungă a primit distincţia „Domnul Trandafir”, pentru dăruirea cu care se apleacă, de 39 de ani, asupra elevilor.

La Sărbătoarea şcolii nemţene din acest an au primit recunoaştere din partea comunităţii şi acei dascăli, nu puţini la număr, care nu apar niciodată pe lista premianţilor la olimpiadele şcolare, care nu au funcţii de conducere, care nu iau decizii care să schimbe soarta şcolii sau care au predat toată viaţa într-un sat izolat de lume, dar care şi-au pus amprenta asupra formării a generaţii şi generaţii de elevi. Nominalizările pentru această secţiune, fericit intitulată „Domnul Trandafir”, s-au făcut mai mult cu inima şi cu sufletul, pentru că dragostea pentru elev şi dăruirea nu se consemnează în adeverinţe şi nu sunt cuantificate în puncte şi în dosare. Sunt certificate, însă, de dragostea cu care elevii lor se întorc mereu la şcoală, pentru a-şi împărtăşi bucuriile şi necazurile cu „Doamna”. Vă prezentăm, în continuare, cei cinci dascăli romaşcani care au fost premiaţi la prima ediţie a „Sărbătorii şcolii nemţene” la categoria „Domnul Trandafir”. 

Prima învăţătoare cu „after school”

Învăţătoarea Doina Țarălungă a petrecut, până acum, la catedră, 39 de ani, din care 27 la Școala „Alexandru Ioan Cuza”. Fire puternică şi tenace, deţine, pe lângă o pregătire profesională ireproşabilă, şi secretul care o face să rămână în conştiinţa elevilor din toate generaţiile. Doina Țarălungă a fost prima învăţătoare care a pus bazele sistemului de învăţământ „after school” în Roman, cu 16 ani în urmă, a elaborat materiale auxiliare pentru învăţământul primar, a reuşit ca, prin forţe proprii, să doteze sala de clasă şi să elaboreze strategii pentru eficientizarea demersului didactic şi a reuşit ca, dincolo de elevi care să exceleze la o materie sau alta, să formeze oameni.

„Doamna” celor de la clasa I A de la Școala „Alexandru Ioan Cuza” spune că decernarea acestui premiu a emoţionat-o mai mult decât reuşitele de până acum şi mai mult decât toate examenele pe care le-a susţinut în faţa comisiilor sau a celor pe care le dă zilnic în faţa propriilor elevi. Consideră că a primit distincţia pentru că şi-a făcut meseria cu dragoste toată viaţa. „Eu am încercat să fac întotdeauna din ziua mea de muncă o sărbătoare, să-i ajut pe copii să gândească învăţatul ca pe o aventură, să iscodească, să descopere, să fie curioşi. Am dorit întotdeauna ca ei să nu considere învăţatul ca pe «un furt de libertate», ci ca pe o provocare, o cheie spre adevărata libertate pe care doar astfel o poţi cunoaşte. Am încercat să dedic fiecărui elev atâta timp cât are nevoie, pentru că la fel de greu e să lucrezi cu un copil foarte inteligent ca şi cu unul care este, poate, mai încet la minte. Dacă unei «doamne» îi pasă de clasa ei, atunci clasa va înflori”, a spus învăţătoarea Doina Țarălungă.

Un secret al acestei reuşite există, însă: acela de a rămâne mereu cu sufletul de copil. „Niciodată nu trebuie să uiţi că ai fost copil. Doar aşa îi poţi înţelege unui copil frustrările, supărările şi doar aşa poţi trăi alături de el bucuriile şi necazurile”, se destăinuie Doina Țarălungă.