„Medicii fac minuni când Dumnezeu o cere”

Aceasta este credinţa unei paciente care a scăpat cu zile printr-un miracol. Noua organizare a Spitalului Municipal de Urgenţă Roman permite colaborarea dintre medicii de diferite specializări în timp record.

Angela are puţin peste 50 de ani, dar crede că tărie că s-a născut a doua oară. Cu toate încercările vieţii, niciodată nu a fost, până acum, la limita dintre viaţă şi moarte. I se înseninează faţa, iar ochii mari albaştri par o fereastră spre cer când spune, cu smerenie şi recunoştinţă:

„Dumnezeu a vrut să-mi dea zile! Iar medicii au făcut posibilă minunea”.

Contracronometru, în lupta pentru viaţă

Iulie torid nu este motiv de odihna pentru oamenii de la ţară. Angela Ciucheş a făcut bună echipă cu Gheorghe, dar, ca niciodată, nu şi-a ascultat soţul că în urgia miezului de zi ar fi trebuit să se oprească din treabă. S-a urcat să cureţe podul, unde părea că dogorea era şi mai mare. Oboseală, stare ca de leşin, neatenţie sau ceasul rău şi inevitabilul s-a produs: a împins oblonul de la pod şi a căzut de la aproape patru metri înălţime. Betonul din curte a mărit efectele dezastrului: multiple fracturi de coaste pe partea stângă, fractură şi fisură de bazin. Durerea a ţinut-o conştiintă pe drumul Nisiporeşti – Spitalul Roman.

„E bine că a sângerat rana de la cap şi că a fost conştientă”, dădea asigurări medicul de la Ambulanţă.

Ceea ce a urmat este, parcă, scenariu al serialului „Spitalul de urgenţă”: medicul de la CPU, Maria Tălmăcel, a făcut prima evaluare, a cerut expertiza medicului neurolog Gotcă, s-a făcut investigaţie la computer tomograf, Angela a fost preluată la ATI de medicul Nicoleta Popescu, iar medicul chirurg Iftime s-a consultat cu doctor în medicină specialist în chirurgie toracică Scarlat pentru a elimina complicaţiile de după perforarea plămânului. Operaţie, perfuzare, aşteptare. Timpul se spune că lucrează în favoarea celor buni, şi asta a ajutat-o pe Angela. Dilema medicilor romaşcani, dacă să fie operat sau nu bazinul, a fost rezolvată de doi iluştri profesori doctori de la Iaşi, care, independent, au spus acelaşi lucru – prea mici avantajele faţă de riscuri.

Angela a trecut prin calvarul recuperării: nemişcată, cu faţa în sus, cu o greutate prinsă de piciorul care nu trebuia să folosească mobilitatea încheieturii din şold. Recunoştea medicii care veneau la patul ei după voce: autoritatea şi calmul doctorului Arvătescu, căldura şi răbdarea medicului Molodoi, insistenţa didactică a medicului Hîrţan, meticulozitatea şi omenia doctorului Coadă.

„I-am învăţat pe fiecare şi sunt recunoscătoare tuturor, că mare noroc am avut şi mari specialişti sunt, dar în primul rând sunt oameni dăruiţi meseriei! Cel puţin doctorul Iftime şi cu doamna doctor Andrici s-au purtat ca şi cum le-aş fi fost copil, nu aproape mamă! Să le dea Dumneazeu sănătate şi putere să pună pe picioare toţi suferinzii, iar noi să le purtăm respect şi recunoştiţă”, povesteşte Angela.