Medici care s-au îngrijit 200 de ani de sănătatea Romanului

De la înfiinţarea din 1798, spitalul din Roman a fost condus de 25 de medici. Fie că au stat numai unul sau chiar 37 de ani la conducere, fiecare dintre directori a încercat să îmbunătăţească activitatea spitalului.

De la înfiinţarea din 1 aprilie 1798, la conducerea actualului Spital Municipal de Urgenţă Roman s-au aflat nume mari din medicina din Moldova şi nu numai, medici care au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru ca romaşcanii şi locuitorii localităţilor din împrejurimi să aibă parte de asistenţă medicală performantă, asemeni celor din marile oraşe.

Spital cu zece paturi

Prima clădire a spitalului, construită în secolul al XVIII-lea

Prima clădire a spitalului, construită în secolul al XVIII-lea

La conducerea primului spital din Roman, care a avut, mai întâi, denumirea de „Ospitalul săracilor”, şi care avea doar zece paturi, s-a aflat medicul Josephus Muëhr, cel care, pentru şapte ani, s-a ocupat şi de prima spiţerie din Roman. Acesta a condus spitalul până în 1806. După el, la conducerea unităţii medicale a urmat medicul Simeon Romanţai, care provenea din Transilvania şi studiase medicina la Viena. Acesta a fost director până în 1819, când la conducere a venit medicul Dimitrie Samurcaş, până în 1824. A urmat doctorul Nicolae Kiriacopol, până în 1829, timp în care numărul paturilor din spital se dublase. Din 1829 până în 1863, directorul unităţii medicale a fost medicul Alexandru Theodori, în timpul căruia numărul de paturi a ajuns la 40. Acest doctor avea o instruire deosebită – deţinea un doctorat în filosofie, obţinut la Buda, în Ungaria, şi unul în medicină, la Viena, aşa că şi-a pus amprenta asupra evoluţiei vieţii medicale a oraşului Roman. Evoluţia cunoaşterii ştiinţifice a permis evoluţia metodelor şi procedeelor medicale.

În continuare, spitalul a fost condus, din 1864-1870, de medicul italian Vafrino Marini, licenţiat al facultăţilor de medicină din Magenta şi din Bologna.

În perioada 1870-1908, director al spitalului a fost doctorul Mihail Burada, licenţiat al facultăţii de medicină din Paris. Acesta a introdus dezinfecţia cu carbol (acid fenic) pentru limitarea infecţiilor. În anul 1895, medicul Burada a introdus unele examene de laborator, formându-se un punct de laborator clinic dotat inclusiv cu microscop.
În anul 1872 au început lucrările la construcţia clădirii unde a funcţionat spitalul Precista Mare, care aveau să se încheie în 1884.

După 1908, spitalul a avut apă curentă, lumină şi căldură

Un continuator important al activităţii doctorului Mihail Burada a fost doctorul Constantin Mârzescu, director între anii 1908 şi 1919, care a realizat importante îmbunătăţiri, printre care construirea scării centrale, racordarea spitalului la recent înfiinţata uzină electrică a oraşului, introducerea apei curente şi a canalizării, precum şi instalarea, în anul 1913, a încălzirii centrale cu vapori sub presiune.

Ulterior, în perioada 1919-1935, spitalul din Roman a fost condus de medicul Petre Nicolescu. A urmat directorul Nicolae Fălcoianu, medicul care a reuşit obţinerea de fonduri de la stat, precum şi încheierea, în anul 1937, a unei convenţii prin care Ministerul Sănătăţii prelua spitalul pe o perioadă de zece ani. După cel de-al doilea război mondial, perioadă care a fost traversată cu greu de spital, doctorul Nicolae Fălcoianu a reuşit să îl redreseze, dar a fost arestat în 1950 şi mutat la Câmpulung-Muscel, spitalul pierzând, astfel, un mare medic şi un foarte bun gospodar. După doctorul Fălcoianu, spitalul a fost condus de medicul Vasile Teodorescu, până în 1951, şi de medicul Marcel Dulbergher (1951 – 1956).

Spitalul, distrus de un incendiu în 1957

directori 01În 1957 a avut loc un incendiu care a scos, practic, clădirea din uz. Spitalul a rămas fără uşi, ferestre, mobilier şi cazarmament şi a continuat activitatea prin secţiile dispersate în diferite clădiri din oraş. Între timp, spitalul a fost condus de medicul Leon Leiba (1957-1959). Refacerea clădirii a fost efectuată sub conducerea doctorului Petru Toporaş, care a fost director între 1959 şi 1961, apoi s-a continuat dezvoltarea bazei materiale a spitalului sub conducerea doctorului Victor Panaitescu (1961-1965). Ulterior, în perioada directoratului medicului Octav Clocotici (1965-1968), prin efortul deosebit al medicilor şi al administraţiei locale, s-a reuşit construirea unui spital de 700 de locuri, în condiţiile în care normativele epocii nu permiteau oraşului Roman, care îşi pierduse rangul de capitală de judeţ, decât construirea unui spital cu maxim 420 de locuri.

Apoi, spitalul a fost condus de medicul Cicerone Vornicel (1968-1974), din nou de doctorul Octav Clocotici (1974-1982), ulterior de medicii Mircea Arvătescu (1982-1990), Constantin Bordeianu (1990-1997), Cătălina Pălăncianu (1997-2001), Dan Arvătescu (2001- 2005, în timpul căruia s-a născut, pentru prima dată, ideea înfiinţării unui Centru de Primiri Urgenţe), Petre Boştină (2005-2006), Virgil Trofin (2006-2007), Claudiu Petruţ Gafar (2007-2009), Mircea Coadă (2009-2013). Din 2013, spitalul este condus, din nou, de medicul Cătălina Pălăncianu.

Plăci comemorative pentru directorii spitalului

Cât timp a fost director al spitalului, medicul Dan Arvătescu a fost cel care a dorit să-i aducă la lumină pe cei care au pus bazele îngrijirii medicale specializate la Roman, motiv pentru care a comandat două plăci comemorative din marmură, pe care au fost trecuţi toţi directorii Spitalului Roman, de la înfiinţare şi până în acel moment. De atunci, însă, niciun director nu s-a mai ocupat de continuarea inscripţiilor pe acele plăci. Astfel, dacă un necunoscut intră în clădirea corpului administrativ al spitalului şi observă acele plăci, ar putea crede că medicul Dan Arvătescu este, încă din anul 2001, director al Spitalului Municipal de Urgenţă Roman.


COMENTARII

WORDPRESS: 0