Specialiştii în logopedie şi psihologie pot fi de folos atât copiilor cu deficienţe de vorbire, provocate fie de boli ca autismul, fie fără o cauză anume, cât şi adulţilor care vor să-şi perfecţioneze pronunţia sau care suferă de afazie.
Faptul că cei mai mulţi dintre copii au tulburări de vorbire la vârste foarte fragede nu este o noutate. Însă, chiar dacă sunt normale, într-o oarecare măsură, aceste tulburări de vorbire trebuie evaluate de un specialist, altfel existând posibilitatea ca ele să afecteze şi adolescentul de mai târziu.
Mai mult, în condiţiile în care aceste tulburări de vorbire sunt dublate de alte tulburări de comportament, boli sau dizabilităţi, atunci intervenţia logopedului sau a psiho-terapeutului este absolut necesară. Părinţii sunt primii care trebuie să îşi dea seama de posibilele probleme cu care se confruntă copiii lor şi să se adreseze imediat unui specialist, care va decide dacă, într-adevăr, copilul are nevoie de terapie sau cât de grav este cazul. Este foarte important ca părinţii să nu aştepte să se agraveze posibilele probleme ale copiilor şi să acţioneze când aceştia sunt foarte mici.
„Eu cred în evaluarea şi educaţia timpurie a copiilor. Dacă ar fi ceva ce aş vrea să spun tuturor părinţilor ar fi: vă rog să aveţi grijă de copiii voştri cât sunt mici”, a declarat Manuela Vieru, logoped-psiholog în specialitatea psihopedagogie specială.
Intervenţia timpurie, cea mai indicată
Specialiştii în domeniu susţin faptul că este foarte important ca părinţii să nu ignore aceste tulburări de limbaj, care, la prima vedere, pot fi considerate normale la vârste mici.
„Intervenţia timpurie este foarte utilă şi necesară, pentru că micile imperfecţiuni ale limbajului pot conduce la apariţia şi la dezvoltarea unor complexe, afectează întreg procesul de învăţare, dar şi de dezvoltare a copilului, în general”, a spus psihologul Monica Pellegrini, din cadrul Școlii „Alexandru Ioan Cuza”.
Cu cât intervenţia este mai timpurie, cu atât şansele de corectare a tulburărilor de limbaj sunt mai mari. Dacă intervenţia este tardivă, atunci se poate ajunge la o deprindere greşită de pronunţie, care nu mai poate fi corectată atât de uşor. Terapia poate începe de la vârste extrem de fragede şi poate continua perioade de timp mai scurte sau mai lungi, în funcţie de gravitatea cazului.
„Cel mai drag caz pe care mi-l amintesc este cel al unui copil de doi ani şi 11 luni care avea întârziere în dezvoltarea vorbirii şi un uşor autism. Era foarte agresiv, foarte agitat. A urmat o serie de terapii. Perioada de sprijin a fost de şapte ani. A fost un real succes. Acum este elev şi a devenit olimpic. Între noi s-a creat o legătură specială. Cel mai tare mă bucură că nicioadată nu uită de mine. De ziua mea, de Crăciun, de Paşte şi alte evenimente de acest gen îmi trimite mesaje cu urări de bine”, a povestit Manuela Vieru.
Cele mai frecvente tulburări de limbaj care apar la copii sunt tulburările de pronunţie a unor sunete sau grupuri de sunete, retardul de limbaj, tulburări complexe de exprimare şi/sau înţelegere a limbajului şi bâlbâiala. Tuburările de vorbire se regăsesc, de multe ori, şi în scris. În Roman există mulţi copii care se prezintă la logoped cu diferite tulburări de vorbire sau din spectrul autist, deficienţă de auz, de intelect şi altele. Din păcate, numărul copiilor cu nevoi speciale este în creştere. Copiii pe care părinţii nu îi duc din proprie iniţiativă la cabinetul de logopedie pot fi depistaţi de către psihologul şcolar şi ajutaţi, mai departe, de către acesta.
Cel mai vârstnic pacient, de 82 de ani
La logoped şi psiholog pot apela şi adulţi cu diferite tipuri de afazie -pierderea totală sau parţială a facultăţii de a vorbi şi de a înţelege limbajul articulat – cauzate de accidente vasculare, traumatisme craniene, tumori cerebrale, boala Alzheimer şi altele. Afazia determină dificultăţi în a discuta, a telefona, a scrie şi alte activităţi simple, dar imperativ necesare, ceea ce influenţează negativ calitatea vieţii persoanelor care sunt diagnosticate astfel. În aceste cazuri, logopedul sau psihologul poate interveni şi ajuta pacientul să revină la o viaţă normală.
„Cel mai vârstnic pacient a fost tanti Maria, în vârstă de 82 de ani, care suferea de afazie. A fost cea mai cooperantă pacientă. Într-un timp foarte scurt de la începerea terapiei, problemele de vorbire, citire, concentrare au dispărut”, a adăugat Manuela Vieru.
Tot la cabinetele de logopedie-psihologie pot apela şi persoanele adulte care, pur şi simplu, vor să îşi îmbunătăţească pronunţia.
„Au apelat la noi cadre didactice care aveau nevoie să aibă o pronunţie corectă, dar şi persoane de peste Prut care doreau, de asemenea, să-şi perfecţioneze pronunţia”, a mai spus Manuela Vieru.
Comentarii 0
Discuția cititorilor despre acest articol