La coadă pentru un loc de muncă

39 de angajatori şi 480 de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă au participat la bursa locurilor de muncă, organizată de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Neamţ. La final, 15 persoane au plecat acasă cu un loc de muncă, iar alte 155 de persoane cu promisiunea unei angajări.

Sărăcia şi şomajul au adus peste 400 de persoane la bursa generală a locurilor de muncă, organizată vineri, 19 aprilie, la Casa Armatei din Roman. Cu puţin timp înainte de deschiderea oficială a bursei, aproape 100 de persoane se adunaseră în faţa intrării, aşteptând cu interes să se afle faţă în faţă cu angajatorul.

Conform Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Locurilor de Muncă Neamţ, organizatorul evenimentului, a fost cea mai aglomerată bursă din ultimii ani, în ceea ce priveşte numărul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, dar şi în ceea ce priveşte oferta angajatorilor. Au fost prezenţi cu standuri 39 de angajatori, din cei 160 invitaţi de organizatori, care au pus la bătaie 182 de locuri de muncă.

Între cerinţele angajatorilor şi ceea ce pot oferi cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă există, însă, o discrepanţă. Doar 15 dintre cei veniţi plini de speranţă pentru a-şi găsi un loc de muncă au plecat acasă cu serviciul asigurat. Alţi 155 au reuşit să facă primul pas spre viitorul job: au fost trecuţi pe listele de aşteptare ale angajatorilor sau mai au de trecut un hop, fie interviuri ulterioare sau chiar perioade de probă. „Fericiţii” bursei de vineri vor lucra ca: brutari, ospătari, lăcătuşi mecanici sau muncitori necalificaţi.

Oferta angajatorilor „nu bate” cu cea a posibililor angajaţi

Deşi au fost mulţi angajatori în căutare de angajaţi şi mulţi participanţi, unii disperaţi după un loc de muncă, pretenţiile şi oferta angajatorilor s-au potrivit prea puţin cu ceea ce ofereau cei aflaţi în căutarea unui job. „La o oră de la deschiderea bursei, nimeni nu se arătase interesat, de exemplu, să devină instalator de sisteme de securitate. Fenomenul nu l-a mirat pe reprezentantul firmei prezent la stand. „Avem şase luni de când încercăm să angajăm un om pe acest post. Condiţiile minime pe care le cerem noi sunt cunoştinţe de electronică şi de limba engleză. Nu avem pretenţii de studii superioare în domeniul electronicii, angajăm şi absolvenţi de opt clase, cu condiţia să cunoască măcar 60-70% din modul de operare şi să aibă disponibilitatea de a învăţa”, a spus Vasile Trifan, reprezentant al Sil Guard SRL.

Dacă cei trecuţi de prima tinereţe s-au plâns de faptul că vârsta reprezintă un handicap în ochii angajatorilor, pentru cei tineri lipsa de experienţă a reprezentat principalul motiv pentru care au plecat acasă fără să-şi rezolve problema angajării. „Este o mare prăpastie între ceea ce se cere în mod real la angajator şi ceea ce se învaţă în şcoală. De exemplu, pe noi, care avem un service, ne interesează ca angajatul să ştie să lucreze cu orice marcă de maşină existentă pe piaţă, ori în şcoală se face prea puţin, iar practica este aproape inexistentă. Singura soluţie prin care ne-am putea asigura că avem angajaţi pregătiţi cred că rămâne ucenicia. Asta înseamnă costuri mari pentru angajator, timp şi bani irosiţi pentru ceva ce absolvenţii care vin cu o diplomă de calificare din şcoală ar trebui să ştie deja”, a spus Bogdan Anania, reprezentantul Service Anania.

[sam_ad id=”127″ codes=”true”]