Bătrâna face parte din grupul de persoane de vârsta a III-a care trăiesc la Centrul Rezidenţial din Roman. Muzica, tricotatul, gimnastica şi grădinăritul sunt doar câteva dintre pasiunile bătrânilor singuri ai Romanului.
Bătrâneţea este perioada în care oamenii privesc din ce în ce mai des înapoi. Singuri şi fără un sprijin, caută un loc pentru a-şi alina suferinţele.
„Singurătatea mă dărâmase şi, când nu am mai putut suporta, am venit la Centrul Rezidenţial. De un an, de când sunt aici, mi-am regăsit liniştea şi echilibrul. A fost locul în care m-am apropiat foarte mult de credinţă. Poate e din cauza vârstei, dar mi-a făcut bine să aduc o rugă către Maica Domnului”, spune bunica Emilia, în vârstă de 76 de ani.
Mariana, împreună cu sora ei, sunt aici chiar de la inaugurarea centrului.
„Sunt nevăzătoare. Soţul meu a murit şi am venit în centru. Ne avem ca fraţii şi surorile. Ne unesc aceleaşi lucruri: singurătatea şi suferinţele vârstei”, spune bunica Mariana, în vârstă de 69 de ani.
Mai mare cu trei ani, sora Marianei este optimistă, are încredere în viitor. „Am avut o viaţă grea. Am crescut într-un orfelinat din Constanţa. Abia la 16 ani a venit mama să mă ia acasă. Atunci mi-am cunoscut cele două surori. În copilărie, cântam la mandolină, în orchestra orfelinatului. Acum, cânt cu vocea, alături de colegele mele”, spune bunica Vivi.
Bătrâna mai are două pasiuni. Iubeşte fotbalul şi este suporter înfocat al echipei Dinamo.
„Țin cu Dinamo de mulţi ani. Urmăresc, când am ocazia, meciurile echipei la televizor. Cele mai multe informaţii legate de Dinamo le aflu din ziare. Uite, îmi pare foarte rău după fotbalistul Dragoş Grigore. L-au vândut francezilor, iar echipa a rămas fără un fotbalist valoros. Greşită mutare. Și domnul Argeşanu, din centru, este de aceeaşi părere. Îmi place şi handbalul. Carmen Stoleru este cea mai bună jucătoare de la HCM Roman”, spune bunica Vivi.
La 69 de ani, bunica Maria tricotează fulare şi pulovere.
„Nu pot să stau degeaba. Mă iau cu lucrul, dar nu am voie. Doctoriţa de la Policlinică mi-a spus că nu trebuie să-mi solicit ochii. Câteodată, o ascult. Lucrez cu ochii închişi. Dar nu muncesc toată ziua. Luni, de Sfânta Maria, de exemplu, am petrecut cu toţii în centru. Am primit prăjituri, iar domnul director ne-a cântat la toate sărbătoritele «Marie şi Mărioară»”, explică bunica Maria.
Elvira este fondatoarea grupului vocal religios.
„M-am gândit să-mi adun colegii şi să înfiinţez un cor. Primele spectacole le-am susţinut în centru, la marile sărbători din an. Pe 14 septembrie, vom concerta pentru prima oară în public, la Mănăstirea Giurgeni. Nu poţi primi ajutor de la Dumnezeu dacă nu te apropii de El”, a spus Elvira, dirijoarea grupului vocal.
Bunica Elvira are 71 de ani şi stă de mai bine de un an în Centrul Rezidenţial din Roman. Pe lângă muzică şi poezie, fosta învăţătoare îngrijeşte de grădina cu flori a centrului.
Și visul lui Ion Argeşanu, în vârstă de 77 de ani, profesor de educaţie fizică şi sport, s-a împlinit. Bătrânul a dorit să se facă util şi să-şi pună, totodată, cunoştinţele dobândite pe băncile facultăţii în practică. Astfel, cu ajutorul conducerii centrului şi al sponsorilor, a înfiinţat o sală de gimnastică.
Comentarii 0
Discuția cititorilor despre acest articol