Judecătoarea Iacob, în „ședință” de judecată în satul Stejaru

Magistratul a făcut o cercetare la fața locului, într-un proces de servitute.

Un proces care durează de cinci ani, în care sunt implicate familiile Irimia și Tăbăcariu, din satul Stejaru, comuna Ion Creangă, și-a consumat o etapă în teren. Construirea abuzivă a unui garaj pe un vechi drum sătesc, în satul Stejaru, a stricat armonia dintre membrii mai multor familii, rude de gradul I și II, și a reconfigurat o parte a satului Stejaru.

Judecătoarea Veronica Iacob și grefiera Emilia Adelina David au ajuns în satul Stejaru pentru a da o rezolvare cazului, după cinci ani de procese interminabile, costisitoare  și obositoare. Grosimea dosarului cu acte de sub brațul grefierei dădea impresia că „ședința” se va întinde pe câteva ore. Miza procesului este blocarea abuzivă a unui vechi drum sătesc. Deși procedura de cercetare în teren este prevăzută în Codul de procedură civilă – care prevede că „cercetarea la fața locului se va face cu citarea părților…” -, de foarte puține ori vedem judecători „coborând” din fruntea completului de judecată în mijlocul oamenilor.

Ajunsă în satul Stejaru, la locul cu pricina, judecătoarea a cerut grefierei să facă prezența părților, care sunt frați și veri: Mircea Tăbăcariu, Constantin Irimia și Ion Irimia. De la „ședința” organizată ad-hoc au lipsit avocații și experții, pe care cele două familii i-au omenit pentru a se face „lumină” pe vechiul drum, deși tot în Codul de procedură civilă se spune că la cercetarea la fața locului se pot „asculta martorii și experții pricinii”.

Drumul sătesc, blocat acum de un garaj construit fără autorizație emisă de primărie, este trecut în titlul de proprietate ca vecinătate, ceea ce înseamnă că nu este proprietatea vreo uneia din părți.

Constantin Irimia, unul dintre moștenitorii Aglaiei Irimia, mama părților aflate în litigiu, și-a construit, în 2008, un garaj și câteva anexe gospodărești pe drumul pe care circula și familia Tăbăcariu, astfel că proprietarii de terenuri din zonă au fost nevoiți să facă alte căi de acces pentru a ajunge la șosea.

„Nu am pe unde scoate lucerna din câmp. Ca să pot ajunge la șosea trebuie să merg câțiva kilometri pe marginea tarlalei. În perioada CAP-ului exista tarlaua, dar casele din marginea șoselei nu erau. Au fost construite de câțiva ani”, a spus Ion Irimia, unul dintre moștenitori.

Deși prezența autorităților locale nu era cerută de oamenii Justiției, niciun reprezentant al Primăriei Ion Creangă nu a fost prezent la cercetarea în teren, deși administrația locală a sprijinit demersul oamenilor nemulțumiți prin măsurători la fața locului, făcute cot la cot cu prefectul.

Pe de altă parte, autoritățile locale spun că ridicarea garajului de către Constantin Irimia este abuzivă. Expertiza întreprinsă de un expert plătit, de părți, prin Judecătorie, spune altceva: Primăria Ion Creangă a dat voie ca pârâtul Constantin Irimia să construiască garaj, gard și iaz.

După cercetarea în teren, care a durat mai puțin decât drumul celor două reprezentante ale Justiției de la Roman până în satul Stejaru, judecătoarea Iacob a anunțat părțile să se prezinte la proces, termenul fiind stabilit pentru 3 decembrie.

„Noi am venit în satul Stejaru doar pentru a vedea situația în teren. Pe baza celor cercetate, vom întocmi un proces verbal”, a precizat judecătoarea Iacob.

Precizăm că acest caz este unul dintre miile aflate pe rol în instanțele locale, constituie factor de stres pentru părți și oficiali, costă timp și foarte mulți bani, iar actul juridic riscă să fie alterat, printre altele, de factori precum oficiali și experți pe care-i doare la spate, timp în care, ani la rând, ședințele de judecată se termină mult după ora 17. Vorbim despre celeritatea actului de justiție și despre șansa României de a demonstra că face față MCV. Factorul politic, cel puțin în avest caz, este neimplicat.

Mecanismul de Cooperare și Verificare reprezintă un proces de verificare regulată a progreselor pe care România le au în ceea ce privește reforma sistemului judiciar, corupția și crima organizată. La 1 ianuarie 2007, momentul în care România a devenit membră a Uniunii Europene, mai avea de rezolvat anumite obiective legate de reforma sistemului judiciar de reducerea corupției din instituțiile statului. Uniunea Europeană a decis să instituie un „mecanism de cooperare și verificare” special, destinat să asigure un proces de aderare armonios și, totodată, să protejeze politicile și instituțiile europene. În decembrie 2006, Comisia a stabilit o serie de criterii („obiective de referință”) pentru evaluarea progreselor înregistrate în aceste domenii.