Înțărcarea, o altă etapă a relației mamă-copil

Ioana Precupan, Consilier în alăptare acreditat IBCLC, Maternitatea Arcadia

Înțărcarea este un proces lent, de durată, ce începe cu prima gură de alimente solide oferită copilului și se încheie cu ultima gură de lapte extrasă din sânul mamei.

Autoînțărcarea – ghidată de copil

Autoînțărcarea apare treptat, pe măsură ce copilul dezvoltă mecanisme de gestionare a nevoilor împlinite de sân. Este un proces biologic de durată (vârsta medie la care copiii se autoînțarcă este între 2,5 și 4 ani), asociat cu creșterea cantității de alimente solide acceptate de copil după începerea diversificării. În acest caz, lactația mamei scade treptat și se adaptează în permanență nevoilor copilului. Cu cât suge mai rar sau mai puțin din sânul mamei, cu atât sânii mamei vor produce mai puțin lapte.

Atunci când copilul este pregătit să reducă alăptarea, poate da anumite semne: perioade mari de timp în care nu cere sânul, acceptă alte lichide fară să protesteze, cantitatea solidelor ingerate este din ce în ce mai mare, este implicat în alte activități și începe să refuze sânul. Pe finalul autoînțărcării copilul poate suge la intervale mari de timp, zile sau chiar săptămâni, până nu mai cere deloc.

În cazul autoînțărcării, mama nu are nevoie să acorde o grijă deosebită sânilor.

Înțărcarea ghidată de părinte: blândă sau bruscă

Decizia mamei de a înțărca apare de cele mai multe ori atunci când se simte obosită fizic și/sau emoțional, caz în care poate crede că produce o cantitate insuficientă de lapte sau poate semnala durere asociată alăptării. De asemenea, angorjarea frecventă a sânilor, mastite recurente, întoarcerea la serviciu, nevoia de a lua medicație, influența familiei, o nouă sarcină, toate pot duce la luarea deciziei de a întrerupe alăptarea. În cele mai multe cazuri, soluția nu este înțărcarea, ci informarea corectă a părinților.

Dacă după ce mama a explorat nevoile reale, decizia ei rămâne aceea de a înțărca e important să cunoască opțiunile.

Înțărcarea blândă este ghidată de părinte prin amânarea meselor, limitarea timpului petrecut la sân și/sau eliminarea suptului pe anumite perioade. Este o decizie unilaterală (a mamei), de aceea este normal ca cel mic să nu o accepte neapărat cu ușurință. În acest caz, suportul emoțional al mamei pe toată perioada de acomodare la noile reguli ale relației este esențial.

Este important ca mama să urmărească evoluția la nivelul sânilor, iar dacă apare senzația de durere sau de disconfort să detensioneze ușor sânul.

Înțărcarea bruscă reprezintă decizia mamei de a opri alăptarea imediat. De subliniat faptul că în foarte puține cazuri este necesară: mama primește medicație incompatibilă cu alăptarea (foarte rare situațiile în care specialistul care vă recomandă tratamentul nu poate găsi alternative compatibile), separarea de copil pe termen lung sau nedefinit etc. În acest caz, trebuie acordată o atenție deosebită sânilor, pentru a evita blocarea canalelor, mastită sau abces mamar.

În cazul în care apar zone dure/roșii pe sân sau stări febrile asociate cu modificări ale sânilor – cereți ajutorul unui consultant în alăptare IBCLC. Pentru programări, aveți la dispoziție numărul 0232 920, Call Center Arcadia.