Îngrijitorii la domiciliu, ultima speranţă a bolnavilor

Asistenţii medicali de la Asociaţia Caritas, care acordă îngrijiri medicale la domiciliu persoanelor aflate în suferinţă, sunt, de cele mai multe ori, cei care dau o ultimă speranţă bolnavilor pe care îi îngrijesc.

Asociaţia Caritas Roman s-a înfiinţat în anul 2000, la iniţiativa preotului catolic Claudiu Iştoc. Activitatea acestei organizaţii non-guvernamentale este axată pe îngrijiri la domiciliu, de tip medical sau social. Toate acţiunile sunt făcute pe baza recomandărilor medicilor specialişti şi ale medicilor de familie. Persoanele ajung în grija asistenţilor medicali de la asociaţie fie trimise de medicii de familie, fie de medicii specialişti din spital.

„Noi asigurăm la domiciliu tot ce se poate face şi într-un spital – tratament injectabil, pansamente, manevre de luare temperatură, tensiune, puls, respiraţie, plus recuperare medicală, care este făcută la cei cu accidente vasculare, sau în urma traumatismelor osoase, după ce îşi dau gipsul jos. De asemenea, escarele celor imobilizaţi sunt îngrijite foarte bine”, a spus Maricica Andaraş, asistentul medical coordonator la nivel de îngrijiri la domiciliu din cadrul asociaţiei.

Șapte asistente medicale, doi kinetoterapeuţi şi un îngrijitor parcurg kilometri întregi, pentru a oferi, la câte şase-şapte pacienţi pe zi, îngrijirea medicală de care au nevoie. În general, se fac manevre de prevenire a complicaţiilor pulmonare sau vasculare pentru cei imobilizaţi, dar foarte mulţi pacienţi apelează la serviciile asociaţiei atunci când deja au probleme în stadiu avansat.

De la înfiinţare, Asociaţia Caritas a îngrijit aproximativ 1.000 de pacienţi. Se lucrează şi prin intermediul Casei de Asigurări de Sănătate, cu ajutorul căreia pot beneficia de îngrijiri la domiciliu pacienţii care au suferit un accident cerebral vascular şi cei bolnavi de cancer.

Foarte multe persoane care primesc îngrijiri prin intermediul Caritas au probleme sociale, iar acestea primesc zilnic şi hrană caldă la domiciliu. În general, este vorba de cei care au venituri foarte mici, care nu au aparţinători să îi ajute, care au copii mulţi sau care nu se pot deplasa. 40 de persoane din Roman primesc zilnic mâncare, distribuită tot de asistenţii medicali, împreună cu asistenta socială. În fiecare an, de sărbători, aşa cum se va întâmpla şi acum, de Paşti, aproximativ 100 de bolnavi primesc şi un pachet cu hrană rece. Fondurile asociaţiei provin din străinătate, în mare parte, dar şi din donaţiile oamenilor de afaceri din Roman și zonă.

Separea muncii de viaţa obişnuită, cea mai dificilă

Nicoleta Martoncă este asistent medical şi lucrează de şapte ani la Centrul de Îngrijiri la Domiciliu al Asociaţiei Caritas. Zi de zi aleargă de la un pacient la altul, ajungând la şase-şapte pe zi, după un traseu bine organizat. Lucrul pe care l-a învăţat cel mai greu a fost să se detaşeze, la sfârşitul zilei, de activitatea de la serviciu, pentru a nu-şi afecta viaţa de familie.

„La început, plecam acasă de la serviciu foarte afectată de problemele celor pe care îi îngrijeam. Cu timpul, însă, am învăţat că nu pot trăi aşa şi că trebuie să învăţ să mă detaşez. Îngrijesc bătrâni care trăiesc singuri şi care văd în mine o alinare, o persoană cu care să mai poată sta de vorbă, dar şi persoane mai tinere, care au fost active toată viaţa şi, peste noapte, s-au trezit imobilizate la pat, din cauza unei boli necruţătoare sau a unui accident cumplit. Citesc suferinţa în ochii lor şi regret că nu pot face mai multe pentru ei”, mărturişeşte Nicoleta Martoncă.

De multe ori, activitatea asistentului medical depăşeşte mult atribuţiile sale. Mereu, în limita timpului disponibil, încearcă să facă şi consiliere cu pacienţii, pentru că mulţi dintre ei sunt depresivi, mai ales fiindcă le este foarte greu să accepte situaţia în care se află.

Oameni puternici, nevoiţi să lupte cu viaţa

Am însoţit-o pe Nicoleta Martoncă la una dintre femeile cu care, din iulie 2013, face gimnastică medicală recuperatorie. Ajunsă acum la 57 de ani, aceasta a lucrat, timp de 27 de ani, în Policlinica Roman, la departamentul de Statistică. Pacienta suferă de o boală genetică – tetrapareză spastică, precum şi de discopatie lombară şi discopatie cervicală, boli care, din iunie 2013, nu i-au mai permis să îşi mişte mâinile şi picioarele.

„Este o femeie foarte sensibilă şi dragă mie, dar care a fost foarte afectată de boala ei. Nu s-a căsătorit niciodată, pentru că şi-a dedicat toată viaţa serviciului. Acum locuieşte cu mama ei, dar care şi ea este bolnavă. Boala i s-a agravat foarte tare în timp, iar acum a ajuns să şi vorbească foarte greu. Chiar şi aşa, este interesată de tot ce se întâmplă în jurul ei, iar de câte ori am timp, când facem exerciţiile de recuperare, îi povestesc ce se mai întâmplă prin oraş, chiar şi lucruri personale. Astfel, mai reuşesc să îi aduc câte un zâmbet pe chipul ei, mereu întristat”, spune asistentul medical.

După ce a terminat exerciţiile cu această pacientă, Nicoleta a plecat la un bărbat din Roman, de pe strada Smirodava. La numai 50 de ani, după o viaţă în care a lucrat ca şofer la fabrica de cărămidă, a suferit un accident vascular ischemic, în urma căruia şi-a pierdut vorbirea, a rămas cu mâna stângă paralizată, iar picioarele nu mai au forţa necesară să îl ajute să meargă. Din luna octombrie, asistenta Nicoleta Martoncă face cu el gimnastică medicală recuperatorie, masaj la articulaţii, dar şi exerciţii de vorbire, pentru a-l ajuta în recuperare. „Domnul înţelege tot ce îi spun, dar, din păcate, nu poate vorbi. Spune doar unele cuvinte, cum ar fi «da», «nu», «bună ziua» sau «la revedere». Degetele de la mâna stângă i s-au atrofiat şi îi mai pot face doar masaj la articulaţie. Fac cu el tot felul de exerciţii pentru picioare, în speranţa că, poate, cândva, îşi va reveni şi va putea din nou să meargă. Acest pacient suferă şi de poliartrită, iar asta face ca recuperarea să meargă şi mai greu, pentru că îl dor toate oasele”, povesteşte Nicoleta. Acest bărbat locuieşte cu mama lui, care, la rândul ei, acum opt ani, a suferit un accident cerebral vascular, în urma căruia s-a recuperat cu ajutorul exerciţiilor făcute cu asistenţi medicali de la Asociaţia Caritas.

De aici, asistenta medicală a plecat la un alt bolnav, pentru a-i face injecţia zilnică. Apoi a trebuit să schimbe pansamentul de la o rană unei alte paciente. Și, tot aşa, îngrijitorii la domiciliu ajung zilnic în casele multor romaşcani, în încercarea de a le vindeca nu numai trupul, ci şi sufletul.