Prima paginăSocialReligie

„În lumina învierii, Hristos ne cheamă să primim Pâinea nemuririi”

Dimensiune text

Mesajul de Paşti al PS Părinte Episcop Ioachim Băcăuanul.

Învierea din morţi a lui Hristos Domnul să fie pentru noi toţi un imbold spre ridicarea din moartea spirituală în care egoismul, indiferentismul şi ateismul ne-au afundat şi spre asumarea vieţii celei înnoitoare şi transfiguratoare.

Paştele este sărbătoarea bucuriei şi a luminii spirituale ce ne vorbeşte despre taina biruinţei morţii de către Fiul lui Dumnezeu întrupat. De două mii de ani, acest eveniment copleşitor ce depăşeşte puterea umană de înţelegere ne fascinează mintea şi ne dăruieşte speranţă. Această sărbătoare îmbrăcată în lumină nu este un simplu ritual liturgic, completat de tradiţii şi obiceiuri cu încărcătură simbolică, ci este expresia autentică a unui adevăr revelat de Hristos Fiul Omului şi, în acelaşi timp, fundamental învăţăturii de credinţă a Bisericii.

Înviind din morţi, Hristos Se arată apostolilor pentru a-i încredinţa de realitatea acestui act, apoi Se aşază pe tronul slavei treimice pentru a arăta umanităţii sensul întrupării Sale. Dumnezeu este Lumina şi îndumnezeitorul omului, Calea, Adevărul şi Viaţa prin excelenţă, Cel ce dăruieşte viaţa şi Cel prin Care intrăm în viaţa cea nouă şi adevărată, dumnezeiască. Dumnezeu Care este Viaţă a înviat biruind moartea şi, restaurând firea umană, i-a dăruit perspectiva fiinţării în comuniune veşnică interpersonală cu Dumnezeu. Viaţa şi moartea sunt, de fapt, rezultatul raportului interpersonal dintre om şi Dumnezeu, al intensităţii trăirii prezenţei reale şi personale a lui Dumnezeu în lăuntrul fiinţei noastre.

Terminologic, cuvântul în-viere înseamnă intrare în viaţă, astfel încât, prin învierea Sa, Hristos ne-a orientat hristologic spre nemurire, ridicându-ne din tenebrele morţii spirituale,înţeleasă ca înstrăinare de Dumnezeu Părintele, moarte în care singur, omul s-a claustrat de-a lungul timpului istoric. Chiar naşterea omului în lumea aceasta e o minune a lui Dumnezeu pentru că este intrare în viaţă. Din această perspectivă, botezul este recapitularea morţii şi învierii lui Hristos şi intrarea în viaţa cea nouă împreună cu Hristos Care ne călăuzeşte în veşnicie. Astfel, pentru noi, creştinii, moartea nu se rezumă la despărţirea de frumuseţile acestei lumi, de familie sau idealuri, ci este înstrăinarea de izvorul existenţei şi, în acelaşi timp, îmbrăţişare a neantului, a absurdului şi angoasei, a remuşcărilor eterne, a existenţei în afara bucuriei împărtăşirii din prezenţa plină de lumină a lui Dumnezeu.

Icoana Învierii,dealtfel ne vorbeşte despre treptele chenozei pe care Hristos a coborât din iubire pentru om, pentru a-l ridica nu din mormânt, ci din adâncul Iadului, iar pentru aceasta a biruit nu moartea biologică, ci pe cea spirituală, aducând moarte Morţii.

Anul acesta comemorăm 100 de ani de la începutul Primului Război Mondial, iar noi, românii, în particular, un sfert de veac de la Revoluţia din decembrie 1989, două experienţe dramatice care vorbesc de la sine despre puterea autodistructivă a omului ce şi-a construit şi trăieşte într-o civilizaţie a morţii. În acest context pascal, este oportun şi necesar să gândim la semenii noştri care şi-au sacrificat viaţa pentru ca noi, astăzi, să ne putem exprima în libertate gândul şi crezul. Au apărat idealuri pentru care astăzi lumea în care vieţuim mai poate fi numită încă frumoasă şi au trecut într-o altă existenţă hrănindu-se din Dumnezeu – Pâinea nemuririi. Prin Hristos, numele şi amintirea lor rămân veşnice, iar moartea lor se numeşte somn şi odihnă în Împărăţia lui Dumnezeu, acolo unde martirii, mucenicii şi mărturisitorii sunt încununaţi de Cel a Cărui răstignire a adus pacea între om şi Dumnezeu.

Hristos S-a oferit pe Sine pentru viaţa lumii, iar acest sacrificiu se prelungeşte liturgic prin actul euharistic, prin care devenim părtaşi vieţii dumnezeieşti, eliberându-ne din moartea spirituală a păcatului. Astfel, bucuria pascală se împleteşte intim cu taina euharistică şi amândouă ne conduc mintea spre înţelegerea prezenţei lui Dumnezeu ca hrană spirituală ce întreţine existenţa fiinţei umane în dialog de iubire cu El.

Adam cel dintâi, gustând din pomul oprit, a semănat moarte, iar întruparea lui Adam cel Nou a revelat umanităţii calitatea hranei spirituale, care este Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 4,4) şi împlinirea voii lui Dumnezeu (Ioan 4,34). Motivaţia declarării anului 2014 ca „An Comemorativ Euharistic” e tocmai pentru a arăta faptul că viaţa e întreţinută de Cel ce din iubire pentru om S-a oferit lumii ca hrană euharistică. Importanţa actului euharistic pentru viaţa spirituală a omului poate fi sintetizată în cuvintele rostite de către un părinte al Bisericii care spune că „omul este ceea ce mănâncă”. Importanţa axiologică a actelor euharistic, pascal, a morţii şi vieţii nu este una contextuală, ci veşnică. Astfel, cu atât mai mult în această perioadă lumiată de înviere, întâlnirea cu Hristos – Pâinea nemuririi, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Său, ne oferă posibilitatea ridicării din mormântul propriei vieţuiri pătimaşe. Mesajul pascal este universal şi veşnic. El este la fel de actual şi valabil acum ca şi în timpul evanghelic, destinat omului modern ca şi celui antic, aşa cum Hristos Fiul lui Dumnezeu este Acelaşi ieri şi astăzi şi în veşnicie.

În contextul pluralist actual, în care structurile sociale sunt regândite, omul e supus unor noi norme de evaluare, relaţiile interumane se raportează unei noi axiologii, iar discrepanţele dintre clasele sociale sunt din ce în ce mai abrupte, singură raportarea la Dumnezeu naşte speranţa câştigării unei vieţi calitativ superioare, ce e menţinută de prezenţa euharistică a lui Hristos înviat! Suntem pelerini în lumea aceasta spre paştele personal al fiecăruia, aşteptând trecerea spre Împărăţia lui Dumnezeu. Astfel, îndemnul evanghelic: Bucuraţi-vă! este valabil şi pentru creştinii de astăzi, deoarece Hristos Domnul a biruit moartea pentru ca din viaţa cea veşnică să se împărtăşească întreaga umanitate, iar pentru aceasta omul trebuie să-şi schimbe perspectiva de înţelegere axilogică a Universului în care supravieţuieşte mărturisind dumnezeirea Celui ce pentru el a murit şi a înviat.

Astfel, în aceste momente de bucurie pascală, doresc tuturor creştinilor de pe întreg cuprinsul eparhiei noastre să se îmbrace în lumina necreată ce a izvorât din mormântul lui Hristos înviat, să fie încredinţaţi de prezenţa proniatoare a Duhului Sfânt ce teandric conlucrează în lăuntrul fiecăruia dintre noi, să fie părtaşi iubirii integratoare a lui Dumnezeu Tatăl, Care aşteaptă răspunsul nostru la chemarea iubirii Sale paterne! Învierea din morţi a lui Hristos Domnul să fie pentru noi toţi un imbold spre ridicarea din moartea spirituală în care egoismul, indiferentismul şi ateismul ne-au afundat şi spre asumarea vieţii celei înnoitoare şi transfiguratoare, singura ce ne poate conduce spre viaţa cea veşnică a Împărăţiei lui Dumnezeu, căci noi, creştinii, spunem nu doar că viaţa este trecătoare, ci mai ales că este o trecere, un paşte spre viaţa veşnică!

Hristos a înviat!

Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului

16 Aprilie 2014

COMENTARII

WORDPRESS: 0