Satele aflate la limita teritorială a județului sunt cele mai puțin dezvoltate. Puținele investiții în infrastructură realizate în comune au ocolit satele mărginașe.
Foto: Case părăsite în satul Izvoare
Satele de la marginea județului Neamț arată că Uniunea Europeană este la un secol depărtare de a-și fi atins ținta: dezvoltare comunitară în mediul rural. Oamenii satelor au fugit în toată lumea pentru a se salva de sărăcie. Bătrânii, uitați de familii, nu mai au vreme să-și strângă în brațe nepoții. Drumurile arată ca după război și țin la distanță și cea mai neînsemnată investiție. Este tabloul trist al satelor aflate la polul sărăciei.
Trei sate din comuna Bahna riscă să moară
Comuna Bahna se află la granița cu județul Bacău. Cea mai apropiată localitate urbană de satele comunei este orașul Buhuși. Satele nu au alimentare cu apă, iar primii 2,5 kilometri de asfalt, între satele Urzici și Țuscanii din Vale, au apărut abia anul trecut. „Este prima porțiune de drum modernizat după 22 de ani, dintr-un total de 67 de kilometri de drumuri comunale„, spune Liviu Ploșniță, primarul comunei Bahna.
Cel mai sărac sat al comunei este satul Izvoare, locuit în majoritate cu țigani. Sărăcia satelor se numără și după numărul de copii. Două sate din comună numără, în total, trei copii: un copil de vârstă preșcolară, în satul Țuscanii din Deal, și doi copii în satul Liliac, la cursuri gimnaziale. Satul Țuscanii din Deal nu are mai mult de 36 de persoane. Satul Arămești nu mai are niciun copil de școală. Pentru că școlile din cele trei sate sunt închise, microbuzul școlar își face drum zilnic și în satele Țuscanii din Deal și Liliac pentru a-i transporta la Școala Bahna. Îmbătrânirea satelor se vede și după locuințele pustii. 12 case din Arămești sunt părăsite și, în fiecare an se mai adaugă – spune primarul – câte una.
Munteni, cel mai sărac sat din comuna Văleni
Satul Munteni, din comuna Văleni, are 300 de familii. Peste 60% sunt țigani, care trăiesc într-o sărăcie lucie. Unii pribegesc prin Europa, să facă bani. Cei rămași așteaptă alocațiile copiilor și ajutorul social. Nu au teren, nu au animale. Ajutoarele UE nu le-a potolit foamea, iar frigul din cocioabe l-au învins cu resturi de lemne din pădure. „Săptămâna trecută am toaletat arborii de pe marginea drumurilor. Tot ce a căzut am împărțit la cei mai necăjiți„, spune Dan Relu Grigore, viceprimarul comunei Văleni.
Numărul de locuitori din satul Munteni crește îngrijorător de repede și, odată cu numărul, problemele sociale. În schimb, satul David, datat din secolul II-III d.Hr., riscă să dispară. Nu are mai mult de 60 de familii. Oamenii sunt trecuți de 70 de ani. Trăiesc singuri, din pensii de CAP. Despre satul David curge multă cerneală doar iarna, când drumul județean 157 A Văleni – David, înzăpezit, izolează complet satul, după care se așterne liniștea, la propriu. Singurele schimbări față de cum trăiau oamenii odinioară este că au o porțiune de asfalt județean între satele Văleni și David și un simbol al credinței pe marginea drumului.
Curtea vecinului, singurul loc de muncă
Comuna Boghicea este situată la limita teritorială cu județul Iași, pe drumul județean 207 A. Satul Nistria este cel mai îndepărtat sat de pe harta județului și cel mai slab dezvoltat din comună. Pentru cei săraci, singurul loc de muncă este curtea vecinului. Nu sunt locuri de muncă. Oamenii au investit doar în comerț. Pentru a ajunge în Nistria, se trece prin Sagna, Bîra, Boghicea și Slobozia, adică se parcurg 35 kilometri. „În Nistria există o școală făcută din fonduri de la Banca Mondială. Avem promisiuni că, în acest mandat, vom scoate praful de pe drumul județean care trece prin Nistria. Oamenii trăiesc numai din cultivarea pământului și creșterea animalelor sau din venitul minim garantat„, spune Eugen Mihai, primarul comunei Boghicea.
Fără locuri de muncă, oamenilor nu le mai arde să-și facă un cămin. Nu au fost mai mult de șase nunți, anul trecut, în toată comuna Boghicea.
În comuna Oniceni, nivelul de sărăcie se găsește și în statistica autorităților: satele Solca (20% din populația satului este foarte săracă), Pietrosu (70%), Poiana Humei (peste 60%) și Gorun (peste 60%). În unele sate, cum este Gorunul, cu greu se poate ajunge cu mașina, chiar și vara. La asfalt nu pot spera prea curând, nici autoritățile, nici sătenii. Oamenii bat zeci de kilometri cu piciorul până în centrul comunei. Banii din ajutorul social ajung în prea puține buzunare, de când statul a înăsprit acordarea lui. Mulți săteni din comuna Oniceni nu au văzut orașul niciodată. Nu-și permit acest lux și nimenu nu le oferă o astfel de șansă. Împart aceeași soartă multe sate din comunele Stănița, Valea Ursului și Bozieni.
[sam_ad id=”111″ codes=”true”]
Comentarii
De acord cu dv, dar de barurile din comuna nu amintiti,autoarele sociale sunta amanetate pe bautura pe baza de caiet si terenurile raman nelucrate cam30%.Toti ajutatii sociali nu fac nimic toata vara iar toamna fac jaf prin culturile oamenilor insa daca-i chemi la munca nu vor decat pe bani multi bautura si tigari,asa ca in loc de ajutor social social ,mai bine la munca ,nu la furat.
La Oniceni soarta taranilor este pecetluita de primarul Duminica. Banii cu care trebuia sa faca drumuri au fost bagati in fondul familiei. Ase vedea ce a descoperit expertii de la curtea de conturi.Alta treaba buna a imbunatatit crasmele sa aiba bietul om unde sa-si lase ajutorul social. Trai tataie.