[FOTO] Moară, bordel și parc englezesc la Dulcești

* urmașii boierului Vasiliu Bolnavu au primit, în urma retrocedării, la Dulcești, șase hectare de pădure și două hectare de teren arabil * moștenitorii se judecă de cîțiva ani pentru a recupera moara și hanul * parcul englezesc din 1930 reprezenta o atracție pentru romașcani *
Moștenitoarea boierului Constantin Vasiliu Bolnavu este așteptată la Dulcești pentru a discuta cu autoritățile locale despre proprietatea pe care o deține în comună.

Jeana Maria Vasiliu Bolnavu, nora boierului care a deținut proprietăți în județele Prahova și Neamț, se află, de mai mulți ani, în litigiu cu Primăria Dulcești pentru a intra în posesia morii și hanului.
În urma retrocedării, urmașii boierului au primit, conform legii, șase hectare de pădure și două hectare de teren arabil, deși suprefețele deținute în comună sînt mult mai mari. Jeana Maria Vasiliu Bolnavu locuiește de mulți ani la București și are o vîrstă respectabilă. Bătrîna are un băiat, medic în Franța, și o fată care locuiește la București. Ceilalți doi moștenitori sînt Ioana Domnica Vasiliu Bolnavu și Constantin Vasiliu Bolnavu.

Unele din clădirile care au aparținut boierului au fost administrate, în perioada comunistă, de IAS-ul din localitate. Odată cu venirea comuniștilor la putere, moara de la Dulcești a trecut în proprietatea statului. Din 1990, moara a fost administrată de Întreprinderea Județeană de Producție Industrială și Prestări Servicii, societate cu care moștenitorii se vor lupta în instanță pentru recuperarea morii.

Boierul Vasiliu Bolnavu a fost cunoscut ca un mare filantrop. „Bătrînii spun că boierul Vasiliu Bolnavu era un om bun. Stătea mai mult la București decît la Dulcești. A sprijinit copiii din Dulcești, în special cei buni la învățătură, cărora le-a dat burse de studii„, spune Radu Ghiță, fost mecanic al morii după 1990 și actual administrator al acesteia.

Mașinile și utilajele au vechimea morii

În anul 1927, boierul Constantin Vasiliu Bolnavu începe lucrările de construcție la moara din satul Dulcești. După trei ani, moara de la Dulcești este pusă în funcțiune. Moara nu era destinată localnicilor care aveau în proprietate doar o palmă de pămînt, ci numai celor care dețineau suprafețe mari de teren. „Bătrînii spun că, după inaugurare, moara mergea zi lumină, pentru că erau puține mori în Moldova și la Dulcești se făcea cea mai bună făină. Boierul a construit, alături de moară, și un beci cu două galerii laterale, fîntînă și un bazin de apă. După 1990, părțile laterale ale beciului s-au dărîmat, dar fîntîna este funcțională și astăzi„, spune morarul.

Boierul a adus mașini și utilaje marca Buhler (Elveția), care au fost păstrate pînă astăzi. Făina de calitate produsă la Dulcești a dus faima morii în toată Moldova. După 82 de ani de la inaugurare, mașinile și utilajele morii de la Dulcești funcționează fără întrerupere. „Este o moară pe lagăre, care scoate 600-700 de kilograme de făină pe oră, o cantitate mai mică decît cea produsă în morile cu tehnologie de ultimă generație. Și consumul de energie este pe măsură, de 30-40 de kilowați pe lună, în condițiile în care nu lucrăm decît cîteva zile pe săptămînă„, spune Radu Ghiță.

Mașinile s-au păstrat după 82 de ani de la inaugurare

Cine intră în moara de la Dulcești pătrunde în atmosfera acelor vremuri. Moara a fost construită pe două niveluri, iar interiorul este neschimbat. Procesul tehnologic este simplu. Grîul este introdus în „curățătorie”. De acolo este condus în mașinile de măcinat, timp în care omul poate vedea, prin intermediul unor cilindri transparenți, cum se transformă grîul în făină. La etaj sînt sitele care cern făina rezultată după măcinare, precum și sistemul de aspirație, care scoate cenușa (n.r. – tărîțele) din făină. Transmisia mișcării de la motoare înspre moară se face prin curele din piele care au vechimea morii, la fel ca și grinzile de susținere a morii sau scările dintre cele două niveluri ale clădirii. „Nu s-a renunțat la nici o mașină, utilaj sau accesoriu din această moară. S-au făcut doar lucrări de întreținere și revizii în fiecare an„, a spus morarul.

Foarte aproape de moară, la cîțiva metri, există și acum o clădire a hanului construit de boierul Vasiliu Bolnavu. „Hanul a fost construit cu parter și etaj. Bătrînii spun că la parter funcționa un magazin, iar la etaj erau patru camere pentru cei care preferau «plăceri ușoare»„, spune morarul Radu Ghiță.

Moara de la Dulcești a fost amenințată de distrugere în timpul războiului. Mecanicul șef din acea vreme, pe numele lui Vasîlca, a devenit erou local pentru că a dejucat intenția nemților.

Măreția parcului englezesc a apus

Doar bătrînii satului mai știu exact unde a fost situat conacul în care au locuit membrii familiei boierului Constantin Vasiliu Bolnavu. În 1948, boierii au părăsit conacul, pentru ca, în anii 1960, acesta să dispară definitiv de pe harta localității. Conacul a fost construit în incinta parcului de la Dulcești. În „parcul englezesc”, cum mai era numit, își petrecea timpul liber lumea bună a Romanului, care era invitată printr-un anunț în publicația „Curentul Romanului” nr. 17 din 6 iulie 1930: „Administrația moșiei Dulcești, proprietatea C.N. Vasiliu-Bolnavu, jud. Roman, anunță deschiderea parcului englezesc și a unui restaurant de primul rang cu mîncărurile cele mai alese: 20 lei un pui, 40 lei kg de cel mai bun vin din pivnițele lui Vasiliu Bolnavu. Romașcani! Amuzați-vă în parcul Dulcești! Numai zece minute depărtare de Roman. O camionetă cu 14 locuri confortabile stă la dispoziția publicului romașcan. Prețul unei curse este 40 lei de persoană dus și întors. Plecarea și sosirea din fața magazinului Aronovici. Cursele funcționează din două în două ore. Cei care nu pleacă la băi și au nevoie de aer găsesc un refugiu …„.

Dacă, în trecut, parcul de la Dulcești a fost un loc de petrecere a timpului liber, în secolul XXI parcul este în paragină. „De cîte ori vine în zonă, moștenitoarea vorbește de conacul și parcul în care a trăit. Doamna este legată sufletește de aceste locuri. Îmi povestea cu foarte multă emoție de parcul străbătut de alei care duceau la conac, la biserică și moară și de atmosfera acelui timp„, povestește morarul.