Fii boier pentru o zi la castelul de la Miclăuşeni

Un atractiv târg de antichităţi şi produse hand-made completează întâlnirea cu istoria într-un loc de poveste.

Castelul de la Miclăuşeni este gazda, în perioada 6-7 septembrie, a primei ediţii a evenimentului „Călătorie la 1900”. Invitaţia este multiplicată pe facebook, Castelanul Dela Miclăuşeni fiind ghidul pasionat de recuperarea istoriei acestor locuri.

„Intră în atmosfera specifică perioadei Belle Epoque şi vei avea parte de zaharicale şi poveşti boiereşti cu iz dulce-amărui, cocoane, mofturi, moftangii, muzichie şi trăsuri, jocuri şi ateliere pentru copii, make-up şi accesorii de epocă, târg de antichităţi şi hand-made!”, sună atractivele motive de a participa. Dar este şi argumentul cu valoare practică:

„Fii boier pentru o zi şi încearcă alături de noi să sprijini restaurarea Castelului!”. De la castelul Sturdza la Liceul Sturdza-Cantacuzino

Între anii 1880 şi 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene şi amintind de de Palatul Domnesc din Ruginoasa. Planurile construcţiei au fost realizate de arhitecţii Iulius Reinecke şi I. Grigsberg. Pe pereţii construcţiei se află următoarea inscripţie:

„Casa ridicată aici de strămoşul Ioan 1752, sub Matei Ghica Principe, adăugându-se de către Dimitrie biserica şi grajduri, sub Ioan Sandu Sturza Principe, mărită şi înconjurată cu grădini de Alexandru şi Ecaterina părinţi, sub Mihail Grigore Sturza Principe”.

Castelul adăpostea o colecţie valoroasă de cărţi şi documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmură de Cararra, argintărie, dar şi piese arheologice, numismatice şi epigrafice de mare valoare. Numai colecţia de cărţi număra 60.000 de exemplare, multe din ele fiind ediţii princeps sau rarisime.

Singurul copil al lui George Sturdza şi al Mariei Ghica a fost o fiică, Ecaterina. Ea s-a căsătorit în anul 1897 cu Șerban Cantacuzino, dar nu a avut copii. Soţul ei a murit în 1918, Ecaterina Cantacuzino rămânând văduvă de tânără.

În timpul primului război mondial, castelul a adăpostit un spital militar, iar Maria Ghica şi Ecaterina Cantacuzino au ajutat răniţii ca infirmiere. Marele compozitor George Enescu a vizitat castelul, concertând printre paturile cu răniţi.

În anul 1944, din cauza apropierii frontului, palatul a fost părăsit de Ecaterina Cantacuzino, care a luat cu ea odoarele bisericii construite de marele logofăt Dimitrie Sturza la 1823. Ea a refuzat iniţial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul, predând, ulterior, Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii. În iarna anului 1944, au staţionat în castel prizonieri nemţi. Castelul a fost devastat de soldaţii ruşi, care au folosit multe cărţi valoroase pe post de combustibil în sobe, vânzând alte volume unor magazine din Târgu Frumos, unde erau folosite pentru împachetarea mărfurilor. Pe lângă cărţi, au dispărut din castel piese de mobilier şi cea mai mare parte din colecţiile familiei Sturdza. Volumele salvate de Ecaterina Cantacuzino şi pe care le predase Episcopiei Romanului au fost ulterior donate acesteia. De numele prinţeselor Sturdza-Cantacuzino se leagă şi liceul din Roman care le-a purtat numele, prin donaţia ce a făcut posibilă funcţionarea fostului Liceu de fete din Roman, actualul corp B al Colegiului Naţional „Roman-Vodă”.