Prima paginăActualitate

Fabrica de bani a părinților distruge viitorul copiilor

Dimensiune text

Multe din cazurile care ajung în atenția Direcției pentru Protecția Copilului au în spate povești triste. Reprezentanții Protecției Copilului cred că mulți dintre părinți încearcă să compenseze lipsa lor doar prin cadouri scumpe oferite copiilor rămași acasă. Unii dintre părinți au cerut instituției să aibă grijă de copiii lor, pînă se vor întoarce din străinătate.

 

Migrația românilor la muncă în străinătate are, de multe ori, efecte alarmante asupra dezvoltării psihice și afective, dar și asupra educației copiilor rămași în grija bunicilor sau a altor rude. Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) a avut de rezolvat, în luna august, zeci de cazuri triste ale unor copii ai căror părinți au devenit „fabrici de bani” în străinătate. Cazurile impresionante ale acestor copii, dar și propunerile halucinante transmise instituției de unii părinți, au convins reprezentanții DGASPC să lanseze un semnal de alarmă pe tema efectelor pe care migrația le are asupra copiilor.

Multe dintre cazuri ascund povești triste ale unor copii cu unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate. Este de înțeles că nemțenii – mai ales cei din mediul rural – aleg să plece la muncă în străinătate pentru a cîștiga 800 de euro, față de 800 de lei, cît este salariul din țară. Unii dintre părinți, însă, nu obțin rezultate deosebite din punct de vedere financiar în străinătate, însă se lovesc de mitul fiului risipitor și, cînd se întorc acasă, se luptă să demonstreze că au mașini, bani, cadouri constînd în telefoane «de fițe», motociclete și alte bunuri materiale pe care le oferă, în general, copiilor. Practic, părinții compensează lipsa lor din viața copilului prin oferirea unor bunuri materiale. Din această ecuație lipsește ce este mai important: copilul. Părinții nu sînt alături de el cînd îi ies dințișorii, cînd trebuie dus la școală, cînd are un examen important. Părinții nu știu ce simte copilul, cum se dezvoltă el, mai ales fiind lăsat în îngrijirea bunicilor, care nu pot reprezenta întotdeauna un simbol al autorității„, explică Eugen Simion, doctor în sociologie și asistență socială, șef al Serviciului pentru Copilul Maltratat din cadrul DGASPC Neamț.

Unii dintre părinți „uită” să le spună copiilor cînd pleacă să muncească în străinătate, iar alții apelează la reprezentanții DGASPC, solicitîndu-le să le îngrijească micuții pînă se vor întoarce. Multe dintre familiile cu unul sau ambii părinți plecați în străinătate se destramă, iar copiii sînt cei care, de multe ori, se simt vinovați pentru această situație. „Se întîmplă de multe ori, mai ales în cazul femeilor plecate la muncă în străinătate, să se atașeze de un alt bărbat, străin. Treptat, ele uită și de soț, și de copilul rămas acasă, și încep o nouă viață. Urmează apoi divorțul, un alt chin pentru copil care, chiar dacă rămîne cu un părinte acasă, se auto-culpabilizează pentru această întîmplare. Am primit solicitări aberante din partea unor părinți, care ne-au cerut să le îngrijim copilul timp de cîteva luni, pînă cînd se pun pe picioare. Au mentalitatea de acum 20-30 de ani, cînd statul prelua sarcina părinților, prin intermediul acelor școli ajutătoare. Alții își părăsesc, pur și simplu, copiii, fără a le spune cînd pleacă în străinătate. Am realizat un studiu pe această temă în județ și ni s-a povestit cazul unei tinere mame care avea un copil în vîrstă de șase ani. Soțul ei era deja plecat în străinătate. Femeia i-a spus copilului că se duce pînă la alimentară, dar a plecat de tot, în străinătate. E greu de imaginat ce a simțit copilul cînd a văzut că mama lui nu se mai întoarce de la alimentară„, a mai spus Eugen Simion.

În opinia reprezentanților DGASPC Neamț, cei care „uită” să mai fie părinți afectează în mod direct dezvoltarea copiilor lăsați acasă. Aceștia sînt sfătuiți să comunice cît mai des cu copiii, prin intermediul telefonului sau al Internetului, și nu doar pentru a-i întreba cum se descurcă la școală. „Cei care muncesc în străinătate trebuie să conștientizeze că mai importante decît un iPhone sau un motor scump sînt comunicarea reală cu copilul și afecțiunea pe care i-o arată. Discuțiile dintre ei și copii nu trebuie să se refere la notele luate la școală și la ce le mai trebuie copiilor acasă, ci, mai ales, la sentimentele pe care copiii le nutresc din cauza distanței ce îi separă de părinți. Nu trebuie să le fie teamă să își exprime sentimentele, ci este necesar să le spună copiilor că îi iubesc, că vor veni acasă în vacanțe și, mai ales, să se țină de astfel de promisiuni, pentru că deziluziile sînt cele care determină, în rîndul copiilor, absenteismul, abandonul școlar sau alte riscuri care, în general, sînt strigăte de singurătate„, consideră reprezentantul DGASPC Neamț.

Acesta consideră că lipsa părinților și modelele greșit alese de copii afectează conduita acestora. „Tinerii care au lucrat afară și, întorși acasă, au încercat să demonstreze că s-au realizat social în alte țări, arătînd mașini, telefoane scumpe și haine de firmă celorlalți, au devenit modelul generațiilor actuale. E firesc ca oricine să își dorească o viață mai bună, într-un mediu civilizat, însă mulți dintre copii nu mai respectă normele de comportament și de civilizație cînd sînt aici, acasă. De exemplu, un adolescent a aruncat pe jos ambalajul unei napolitane, de față cu noi și cu părinții săi. L-am întrebat dacă așa face și în Italia și ne-a spus că acolo nu poate arunca nimic pe jos, că vin carabinierii. Asta ne arată că părinții săi și dirigintele de la școală nu au contribuit la educația sa. Astfel de modele au afectat întreaga populație școlară. Cu diplome sau fără, elevii riscă să fie doar o masă de ne-specialiști, iar mulți dintre ei vor ajunge cazuri ale instituțiilor de protecție socială„, a mai spus Eugen Simion.

COMENTARII

WORDPRESS: 1
  • gigi 9 ani

    Pacat ca nimeni nu invata din articole de genul acesta.